Visam oraşe şi oameni desculţi ce alergau
fără sens prin ele
tramvaie aglomerate şi elevi fugiţi de prin şcoli
cu feţele pline de vinovăţie lipite de geamurile
autobuzelor cu şoferi bucuroşi să înjure
fiecare semafor în parte
Ploua şi ţi-am zis să-ţi desfaci umbrela
pe lângă noi treceau oameni mărunţi
iar tu credeai că vor încerca
să te judece
Eşti una de-a lor ţi-am zis
doar că tu nu te grăbeşti
ia te rog totuşi umbrela
Şi se făceau ţoţi norii deodată
o piele albă de mâna tânără
iar străzile pline de apă şi canalizări
înfundate păreau nişte vene
proeminente
Şi trecătorii grabiti priveau ca la
o ploaie banală dintr-o toamnă
timpurie
Umbrela
Umbrela te rog
Să nu te uzi c-o să răceşti
Iar tu ai întins braţul
Şi-ai pipăit
Mâna cea tânară
Adaugă un comentariu
La mulți ani!
Mulţumesc mult, Mihai! Drag de trecerea ta.
Vă mulţumesc mult, d-na Popa!
frumos!
Drag de trecerea dvs., d-na Sincă!
Mulţumesc pentru atenţie. Am modificat.
Un poem lirico-fantastic cu anticipații apocaliptice. Încercarea de eliberare a spiritului sau a insului stresat...
Lipsesc multe diacritice.
Interesant.
Sofy
Un vis... FRUMOS!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE