Risipă de piele

[Kazakh]

Visam oraşe şi oameni desculţi ce alergau
fără sens prin ele
tramvaie aglomerate şi elevi fugiţi de prin şcoli
cu feţele pline de vinovăţie lipite de geamurile
autobuzelor cu şoferi bucuroşi să înjure
fiecare semafor în parte

Ploua şi ţi-am zis să-ţi desfaci umbrela
pe lângă noi treceau oameni mărunţi
iar tu credeai că vor încerca
să te judece
Eşti una de-a lor ţi-am zis
doar că tu nu te grăbeşti
ia te rog totuşi umbrela

Şi se făceau ţoţi norii deodată
o piele albă de mâna tânără
iar străzile pline de apă şi canalizări
înfundate păreau nişte vene
proeminente
Şi trecătorii grabiti priveau ca la
o ploaie banală dintr-o toamnă
timpurie

Umbrela
Umbrela te rog
Să nu te uzi c-o să răceşti
Iar tu ai întins braţul
Şi-ai pipăit
Mâna cea tânară

[Kazakh]

Multumesc mult!

[dumitru ichim]

La mulți ani!

[Kazakh]

Mulţumesc mult, Mihai! Drag de trecerea ta.

[Kazakh]

Vă mulţumesc mult, d-na Popa!

[Mihaela Popa]

frumos!

[Kazakh]

Drag de trecerea dvs., d-na Sincă!

Mulţumesc pentru atenţie. Am modificat.

[Sofia Sincă]

Un poem lirico-fantastic cu anticipații apocaliptice. Încercarea de eliberare a spiritului sau a insului stresat...

Lipsesc multe diacritice.

Interesant.

Sofy

[Kazakh]

Mulţumesc mult, d-na Lazăr!

[Vasilisia Lazăr]

Un vis... FRUMOS!

[Kazakh]

Mă bucur că v-a plăcut!
Mulţumesc de trecere şi lectură!