Kazakh's Blog (55)

Scurt poem cu/fără tine

Singurătatea are sânii lăsaţi ca două grăunţe de speranţă
ni-i picură pe noi şi-i varsă în cafele
sunt şoareci în lună şi câinii-şi latră zorii
eu şi cu tine din mine sorbim
dintr-o ceaşcă un lichid cafeniu
lăptos

Adăugat de Kazakh la August 21, 2016 la 3:02pm — 3 Comentarii

Vis cu tine

Te-am visat o linie de tren într-o zi caniculară & pe mine
sinucigaș legat cu nenumarate tendoane
de venele tale
Eram gata să mor şi totuşi nu mă temeam
morţile mele succesive se făceau un
şir lung de vagoane gigantice & vechi

Erai vie tăcută ciudat de tăcută pentru
forma ta încât am tresărit
Prima lacrimă căzută pe mâna de sub
capul meu
a început să sfârâie
Mi-a adus aminte de tine

Adăugat de Kazakh la August 15, 2016 la 5:55pm — 2 Comentarii

Când ai devenit eternă

Sub stânci s-a scufundat pământul
Ca o pasăre în lună,
Iară eu ca tăvălugul
Am căzut în noapte bună.

Pasul meu cel scurt tomnatic
Prin ţărâna pielii tale
Să găsească-un loc sălbatic
Să se-ngroape mai la vale.

Ziua vine ca o spuză
Iară eu mă strâng în tine,
Să mă porţi ca o lăuză
Prin păduri de foaltine.

Adăugat de Kazakh la August 10, 2016 la 2:25pm — 4 Comentarii

Panglici

Şi când se uită pe ascuns cu ochii ca două

panglici nu înţelegi dacă e fermecătoare

sau te zdrobeşte între pleoape

e doar cum se spune o patimă

S-ar umple de pete şi boli

tot adevărul dinaintea marii judecăţi

la fel ca frunzele pomilor suferind

de-o boală a plumbului

sau ca un înger ţinut in borcanul

cel mare cu formol pentru disecție

dacă lumea ar fi întrebată de

fericire

Dar eu zâmbesc şi mă bucur de mine

căci am… Continuare

Adăugat de Kazakh la August 4, 2016 la 2:58pm — 5 Comentarii

E focul pe sfârșite

Mi-e teamă să nu ningă,

Să bată în ferești,

Iar tu să fii zăpadă

Și să regreți că ești.

E focul pe sfârșite

Și nu ai mai venit.

A început să plouă.

Zăpadă-ai ostenit?

Adăugat de Kazakh la Iulie 27, 2016 la 12:05pm — 5 Comentarii

Vânătoare

Nervii şi nervurile-ţi erau copaci
Iară ochii... asta nu-nţeleg cum faci
Erau doi mesteceni veseli şi dibaci
Nişte vulturi rasă nouă de gonaci

Pielea-ţi toată un covor sublim de maci
Peste-o lume mută de copii buimaci
Şi divina-ţi inimă de cotcodaci
Un etern sărut timid pierdut pohtaci

Adăugat de Kazakh la Iulie 21, 2016 la 1:30pm — 4 Comentarii

(Re)Facerea

Trec pe lângă tine Îngere
Cu inima de crustaceu
În aceeaşi parte goală
De ales pe ea din eu

Şi mă gustă cu măsură
Îmbibat în var de spumă
Să răsăr în mintea ei
Ca acel Adam din humă

Adăugat de Kazakh la Iulie 1, 2016 la 12:30pm — 5 Comentarii

Jertfă pentru păcat

Un smochin de umplutură
Deşirat de subsuoară
Să te pişte lung de gură
Ca alicea- căprioară.

Să răsari ca doua turle
Pe spinare sau pe ceafă
De durerea ta să urle
Albe gâturi de girafă.

Iar din ochi să-ţi iasă valuri
Să plutim pe ape roşii
Când de peste alte dealuri
Se vor lepăda cocoşii.

La final să fiu pereche
De un strigăt în tremolo
Ca să-ţi stau lângă ureche
Ca cercei de azi- încolo.

Adăugat de Kazakh la Iunie 24, 2016 la 9:30pm — 5 Comentarii

Poem

Singura mea greşeală e că nu sunt
ploaie.
Greşeala ta, pentru că desigur toţi
oamenii greşesc, este că nu eşti
Toamnă. Tu nu eşti anotimp.
Tu eşti neputinţa oamenilor de a
atinge îngerii pe aripi. Tu eşti
însăşi aripa trebuincioasă pentru
visul meu de a zbura.

Şi ce păcat, vai, că nu eşti anotimp,
Şi ce păcat, vai, că nu sunt ploaie
să stăm împreună,
să fiu tot timpul o urmare a ta.

Adăugat de Kazakh la Mai 25, 2016 la 10:30pm — 3 Comentarii

Coarnele melcilor

Sunt tot ce şi-ar fi dorit lumea asta de la mine

şi numai tu să-ţi fi dorit ceva mai bun

ca pentru un om gata să moară pentru un scop

sau ca pentru cel mai curajos dintre hoţii

de cai ce păstrează întotdeauna calul mai

şchiop pentru el

Să-şi fi dorit lumea care m-a aşteptat

atât doar să mă-nghioldească

apoi cu suliţe în carapacea asta de melc

sau de om după spusele multora

doar ca să-mi vadă durerea…

Continuare

Adăugat de Kazakh la Mai 8, 2016 la 11:43am — 3 Comentarii

Echilibru

Mi-ajunge să nu mor
De teamă prea curând
Îndemnul de amor
Al ochilor plângând

Să căutam un cer
Cu flori şi cu păşuni
Ne-om înveli de ger
Cu pleoape de nebuni

Şi-om fi atunci doar noi
La fel ca-n prima zi
Eterni frumoşi şi goi
La fel ne vom iubi

Adăugat de Kazakh la Aprilie 26, 2016 la 9:04am — 3 Comentarii

Dor de ţară

Eu n-am să dau nici socoteală
Şi nici nu-mi faceţi pe afară
Un fel de loc de veci mai viu
Să mi-l numiţi apoi o ţară.

Ne pleacă duşi copiii noştri
Cu tot din urmă ce-am iubit
Şi-n ochii lor, şi-n ochii voştri
Un dor de ţară mai cumplit

Adăugat de Kazakh la Aprilie 24, 2016 la 3:02pm — 3 Comentarii

Aflarea stării

Cât mă gândeam la tine
Voind să cred în noi,
Priveam din urmă starea
Cu ochii amândoi.

Mă duc, mă duc departe
Şi-oi trece pe la tine
De-a pururi visătoare
M-ai izgonit din mine.

Adăugat de Kazakh la Aprilie 23, 2016 la 5:56pm — 3 Comentarii

Seara

Prin perdele
oraşul
şi blocuri
înalte şi albe
cu pete
pistrui iar
mai încolo
un brad
verde şi
singur
până la cer

norii unii peste
alţii ca o
mulţime
de leşuri
şi luna nevăzută
stingheră
prin frunze
şi felinare

seara

Adăugat de Kazakh la Aprilie 15, 2016 la 8:30pm — 4 Comentarii

Dorinţă

Sper să nu mai mă nasc iară
Sau să fiu cine-am mai fost
Să vină lumea să-mi ceară
Să-i găsesc în noi un rost

Ascultă acord de liră
Şi stai tăcută încă
Privirea mea din şiră
Şi albatros de stâncă

Mi te chem vedere verde
Şi dorinţa mea timidă
Ochiul tău ce nu mai vede
Nici nu simte aguridă

Să revii la mine-n braţe
Să te port minune vie
Nu legată-n fir de aţe
prin câmpii ca o stafie

Adăugat de Kazakh la Aprilie 9, 2016 la 2:22pm — 3 Comentarii

Umbra

Nici om nu mai pot să fiu
mi-am pierdut acest drept
involuntar
mă voi impodobi cu vechii de
mine şi-o să vă las
să mă scurtaţi ca pe-un gard
viu
ca să nu cresc prea mult
şi să distrug grădina pământul
cu umbra

Adăugat de Kazakh la Martie 31, 2016 la 10:44pm — 4 Comentarii

Apus

Ultimul cer de zgârci gălbui
Avea-ntr-însul o nevroză
Zadarnic loc de veci pustiu
Din cărămizi şi roză

Spinări de melci şi de gândaci
Cu limbile-i de lupi 'zgoniţi
Au ros oraşe mari întregi
Şi cetăţeni încremeniţi.

Adăugat de Kazakh la Martie 22, 2016 la 11:30am — 5 Comentarii

Pântec

Las în urmă-un stern lichid
Pe un vaiet de curente
Mi te smulg şi mi te-nchid
Între şoapte şi regrete

Pântec alb de zeu livid
Te înghite absolută
Dumicat de om femeie
Cu gust acru de cucută

Adăugat de Kazakh la Martie 13, 2016 la 5:21pm — 6 Comentarii

Poem

Nu o să ştie nimeni

c-au învăţat caii pricina ierbii

sunt vinovat de hergheliile

flămânde

Spune tu gură de oase

şi morminte

Spune că mă iubeşti şi nu

o să ştie nimeni

Sunt vinovat de coloanele de timp

dintre noi

de tăcerea aceasta lipsită de

Alb de verde de nea

Lasă-mă să te iau în braţe

univers atât de moale şi timid

şi nu o să ştie nimeni

c-am făcut-o cu forţa temerii de

moarte

Sunt vinovat de… Continuare

Adăugat de Kazakh la Martie 12, 2016 la 4:41pm — 6 Comentarii

Hârtia care avea să devină copac

Împătureşte această hârtie, Ioana,
şi fă-o aripă,
şi fă-o nor,
vedere, ori urlet
plângi peste ea, plângi,
mototoleşte-o,
şterge tâlpile oamenilor cu ea,
mâinile cu ea, arunc-o departe
cât încă cinci planete ca ale
noastre,
Dar caut-o, caut-o, caut-o,
pune frunze peste ea, verdele lor
pune-l peste ea
şi plângi, plângi peste ea,
rupe-o, mototoleşte-o,
îndeas-o în pământ
şi fă-o...
Fă-o iarăşi copac!

Adăugat de Kazakh la Martie 7, 2016 la 11:30am — 6 Comentarii

‹ Înapoi
1
2
3
Înainte ›

Conţinut

Comentarii Noi Pe Blog

Cele mai populare Comentarii pe Blog

Arhive Lunare

2016

August (4)
Iulie (3)
Iunie (1)
Mai (2)
Aprilie (5)
Martie (6)
Februarie (3)
Ianuarie (5)

2015

Bine ai venit la
ÎNSEMNE CULTURALE

Înscriere
sau Accesare

Or sign in with:

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

conducere site redacție

FONDATORI

ION LAZĂR da COZA - scriitor

VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR

ADMINISTRATORI-EDITORI

SOFIA SINCĂ - prozatoare

GABRIELA RAUCĂ - poetă, realizatoare emisiuni Radio ProDiaspora, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR (redactor promovare cultură media)

ADA NEMESCU - poetă, artist plastic

CARMEN POPESCU - scriitoare, realizatoare emisiuni Radio Vocativ (redactor promovare cultură media)

AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare

MIHAELA POPA - poetă

PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor

BOLACHE ALEXANDRU - poet

MIHAI KATIN - poet

GRIG SALVAN - prozator, cantautor

colaboratori

https://uzpr.ro/

https://radioprodiaspora/

https://www.prodiaspora.de/

https://revistaeminesciana/

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.