Pustiu plăcut

[Vezi blog]

In toate câte sunt acum şi-n toate cate or să vină
Găsim cărări pe care sufletul cândva le-a rătăcit,
Şi nu ştim când ne-a invitat destinul viselor la cină
Sau, cum va arăta oglinda in care alţii ne-au privit.

Să plângă păsările-n zbor de dorul fiecărei clipe
Și-n tot acest pustiu plăcut să cadă stele peste noi,
Lăsând o parte din lumina pe obositele aripe
Ce poartă-n lina lor plutire povara gândului în doi.

Pe buze-mi tremură suspinul și dincolo de-acest păcat
Las slobodă tăcerea lumii pe câmpul viselor târzii,
Unde-nfloresc minuni albastre cu sufletul îndoliat
Ce vor să știe unde ești și-n care noapte ai să vii.

În toate câte sunt acum când numai pentru tine scriu
Se simte tresărirea lunii ascunsă-n frunze ruginii
Când plânge malul fără ape de dorul valului târziu
Și-n toate câte sunt acum răspunde-mi când ai să revii.

[gina zaharia]

pustiul acesta își conturează poemul cu rădăcini în stânci!

prețuire!

gina

[Sofia Sincă]

Exact asta carcaterizează poezia ta: genul pustiului plăcut format din tristeţe, oboseală psihică, apăsare. Dar învăluite cu frumos şi cu fiori poetici.

Admiraţie, Sofy!