Partitura muntelui

[Angi Cristea]

muntele respiră nopțile lui august
/pictor culcat în propriul peisaj/
beat de armoniile toamnelor
ca un înțelept ce cântă la pianul de pe care zboară
frunze
/partituri galbene liturgice/

orașul își deschide larg ochii
printre arbori
aburul nopții șuieră învăluitor
la șoseaua principală se plimbă
sufletul androgin al Sinaiei
mi-aș juca verile iubirile întomnările
la Cazinoul Regal
dar umbra care învăluie străzile seara
se întinde în pat
în timp ce ruleta pariază pe cuvinte vii

de atâta verde s-au înmulțit norii
plouă cu aripi longiline iar eu
vindec setea muntelui
cu o simfonie ce-mi curge din degete
stropi de liniște stropi de lacrimi stropi de poezie
muntele taie orizontul exact până la
o linie ce mi se curbează în palme
pensula miroase a culoare când mângâie spinarea muntelui
sărac de cuvinte ca un vultur în amurg

[Angi Cristea]

Multumesc, doamna Sofy, Corina, Liliora Mihaela, Laura, domnul da Coza!!!

[Ion Lazăr da Coza]

Aș renunța la frunze și la fleșurile imediat următoare, dar și la versul printre arborii semeți (e prea școlăresc!), sau, în orice caz, schimbă semeți!

Frumos tablou!

da Coza

[Corina Militaru]

Încântătoare partitură! :)

[Sofia Sincă]

Adorabil! Fantastic de frumos! Un tablou ultramodernist al muntelui în termenii lirici al Angelei Cristea. Fiecare vers are magia și sensibilitatea sa.
Cu deosebită prețuire,

Sofy

[Mihaela Suciu]

După cum este această partitură mă gândesc că ai fost de curând la un eveniment cultural la Cazinoul din Sinaia iar aici ai transpus metaforic impresiile. Intuiesc bine?

”muntele taie orizontul exact până la

o linie ce mi se curbează în palme
pensula miroase a culoare când mângâie spinarea muntelui” - sunt super. Felicitări!

[Laura H.]

Aceeași bogăție de imagini inedite prezentă în toate poeziile tale, Angi Cristea! Frumos!