oriunde am fi respirãm la fel

[Calotescu Tudor Gheorghe]

nu ne desparte aerul
nici fusele orare
nici mãcar viscolul nu ar putea face asta
oricâte troiene s-ar aşeza între inimile noastre
nu ar face decât sã hrãneascã sentimentul
nici tãcerile toate nici mãcar moartea
în niciun caz lipsa cuvintelor nu ar putea desface
misterul întortocheatei simbioze polare
dintre un delfin aiurit şi o gâzã lãuzã de cer
dar cine sã mai socoteascã câte dureri sunt necesare
pentru un refren de genul ola ola
................................
omnia vincit amor et nos cedamus amori
................................
dacã aş fi dumnezeu pentru o clipã
aş aranja ca lacrimile din dragoste sã fie de ciocolatã
şi astfel toţi munţii şi toate oceanele
ar fi delicioase

[Mihaela Roxana Boboc]

Ei, da, să fie de ciocolată, cum ar fi? Delicios poem! :)

[Calotescu Tudor Gheorghe]

va multumesc din suflet

[Sofia Sincă]

Perfect de acord cu tine într-totul. Dar eu aş scate pe deci, de la începutul textului.

În rest apreciere pentru mesaj!

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

Refrenul de genul ola ola, mă duce, dezamăgindu-mă (fiindcă mă așteptam la un final al strofei ceva mai metafizic!), cu gândul la plajele braziliene. Despre asta-i vorba?

Poezia o percep ca fiind juvenilă.

da Coza