în ordinea faptelor

[LUMINITA SCOTNOTIS]

dacă mă arunci peste litere

te voi învăţa să-mi atingi ţesutul

mai întâi încătuşaţi în destin

şi-poi e mai simplu

decât o străpungere în derivă

a unui adio cocoşat

primăverile îşi ascund verdele crud

într-un dincolo

chiar dacă uneori paşii lui mai trec

să-mi decojească ochii de lacrimi

iubirile nu despoaie curcubeiele de strigăte

ele ţin cerul pe muchii lăuntrice

într-o singură rostogolire tămăduitoare

 

cărările infinitului atârnă de gâtul subţire al universului

care este doar pentru că eu mă văd privindu-mă

în fiecare pas există un cerc al căderii în gol

totul depinde numai de urma ce te formează

nici-o răstignire n-ar fi fost mai aleasă

decât cea a luminii

care se aşează în ordinea faptelor

prin gânduri mereu schimbătoare

pe când lumina sparge zidul

întunericul macină

fie el şi de natura închipuitului

 

ieri nu vedeam pustiul ce-mi aşeza

în timpane întoarcerea

dar azi îi curăţ rănile  de cenuşă

 

[Elena Mititelu]

... şi mâine va fi altfel... Zi că DA!!!

[gina zaharia]

typo - și-poi

a unui adio cocoșat... îl simt, Luminița, lumina gândurilor cade pe el:)

[Sofia Sincă]

O clip deprimantă... Atunci când simţi că toate corăbiile ţi se îneacă şi întunericul ocupă tot spaţiul gândului. Dar se pare că asta este starea de graţie a Luminiţei S. Fără suferinţă artistică nu există poezie,

fără trăire un poem nu poate respira.

Apreciere!

Sofy