cu arhiva sinelui pe râne

[LUMINITA SCOTNOTIS]

din puţinul strigătului

lumina-mi plesnise cu o aripă fruntea

cel de lângă mine înfricoşat plecă  

în colţul neînţelesului

şi nu mai pot să-i dezleg privirile de împietrire

 

îmi e ca un orizont prin care fricile se pierd

ca o săgeată de alb

răsărită sfioasă şi timidă

dar cu ţintă exactă

creierul la infinit încercă să brodeze

durere de lumină  în câteva cuvinte

mi-a şoptit simţiri repetate

nu-i suficient să auzi trebuie să ştii să şi asculţi

însă cel cândva fost lângă mine

spunea o poveste cu pisici negre şi entităţi străine

 

îmi voi scutura plânsul

din fruntea-mi căzută

pe un genunchi de soare rătăcit

până ce-mi vor îngropa

toate răsăriturile cauzei

şi nu mă trec printr-o frunză decor de poveste

că mi-au speriat eroii şi s-au ascuns în ei

nici nu vor să vadă cum le sunt otrăviţi caii

şi nici să ştie de ce le sunt furate victoriile

 

în impulsul gândului cu arhiva sinelui pe râne

există un anume mod de a pătrunde

nu toate ouăle au cui

 

de freamătă bruma amară mustrare

mă-nvinge topirea

în ritmul deplin al orelor

şi-apoi mă ninge uitarea cu foşnete gri

mlădiţe de ape din cioburi şi spini

contureaz ochiul din logodite nerostiri

iar cerul şi pietrele îmi cresc în degete

esenta de lut

ca o boală a focului

 

zborurile înalte aparţin vouă

păsări cu trupuri de cenuşă

viciul vanităţii

eu păstrez dimineţile mohorâte

ca o ultimă spovedanie

să le trec în alfabetul ecoului

rugăcini ale visului clandestin

pentru transcendere

 

solitar părăsit în pierdere

 

[Nădejde Angelina]

Luminiţa, poezia ta este, lumină, răsărit, decor de poveste!

Preţuire!

[Corina Militaru]

Minunat, Luminița! Mi-a plăcut! 

Drag,

[Chris]

Frumos Luminiţa!

[Sofia Sincă]

Haosul provocat de pierderea jumătăţii considerată partea luminată a eului. Etapă de tortură a celor ce trec prin ea, din care se iese greu sau deloc. Un adevărat arsenal al metaforelor. Explicaţii meticuloase, misterioase şi mirifice prin lumea poetică a Luminiţei S.

Apreciere deosebită!

Sofy

[Mihaela Roxana Boboc]

îmi voi scutura plânsul
din fruntea-mi căzută
pe un genunchi de soare rătăcit

Frumoase versuri!