Baştana mea, cu maseratti-n vintre
Şi cu tramvai alunecând pe-o şină,
Mută-ţi umbra din asfalt sau dintre
Dungile de zebră, zeghe şi maşină.
Încalţă pantofii cu tocuri stiltto,
Pune şi paltonul cu rever de nurcă;
Fiind-că-ţi bate ploaia, într-un stil affeto,
Toţi pistruii ouălor de curcă...
Mâine vei afla, poate de la ştiri,
În vreun breaking news, sau poate de la teatru,
C-o să-ţi fug afară din priviri
Cu tramvaiu’-o sută patruzeci şi patru:
Şi-o să mă ascund într-un butoi de tablă,
Fi-ţi-ar maseratti mamei lui de rablă !
Adaugă un comentariu
M-am amuzat la culme. E amuzant plecând de la titlu...
Știu, nu i-ai acordat atenție ca unei poezii serioase, deși ea este serioasă. Este o critică la snobismul ieftin (și ăla!) și ai aranjat-o cu stil.
O parodie.
Am citit cu multă plăcere,
Sofy
S-a vrut o parodie, un pamflet, o satiră sau toate la un loc, dar se simt scăderi ritmice şi sunt şi probleme de măsură. Doar rima nu e de ajuns pentru păstrarea echilibrului prozodic. Atenţie si la tastare, nu cred că voiati să spuneti paltoanul
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE