Mă, Diogene, las-o naibii de blondă!

[nicolae vaduva]

 

Baştana mea, cu maseratti-n vintre

Şi cu tramvai alunecând pe-o şină,

Mută-ţi umbra din asfalt sau dintre

Dungile de zebră, zeghe şi maşină.

 

Încalţă pantofii cu tocuri stiltto,

Pune şi paltonul cu rever de nurcă;

Fiind-că-ţi bate ploaia, într-un stil affeto,

Toţi pistruii ouălor de curcă... 

 

Mâine vei afla, poate  de la ştiri,

În vreun breaking news, sau poate de la teatru,

C-o  să-ţi fug afară din priviri

Cu tramvaiu’-o sută patruzeci şi patru:

 

Şi-o să mă ascund într-un butoi de tablă,

Fi-ţi-ar maseratti mamei lui de rablă !

[Sofia Sincă]

M-am amuzat la culme. E amuzant plecând de la titlu...

Știu, nu i-ai acordat atenție ca unei poezii serioase, deși ea este serioasă. Este o critică la snobismul ieftin (și ăla!) și ai aranjat-o cu stil.

O parodie.

Am citit cu multă plăcere,

Sofy

[Ana Cîmpeanu]

S-a vrut o parodie, un pamflet, o satiră sau toate la un loc, dar se simt scăderi ritmice şi sunt şi probleme de măsură. Doar rima nu e de ajuns pentru păstrarea echilibrului prozodic. Atenţie si la tastare, nu cred că voiati să spuneti paltoanul