Izvorul
Aș vrea să mă închid într-un izvor
Cu șapte lacăte de chihlimbar;
Să curg o noapte, suspinând ușor,
Iar spre dimineață să dispar.
Să mă caute pe albia secată
Cerbii nopții mele curgătoare
Și într-o răsuflare să mă scoată
Pentru-o altă, nouă, încercare...
Iar pe drumul cerbilor, mai vreau,
Să nu mă însoțească niciun dor,
Doar regretul pietrelor ce n-au
Un culcuș pentru oasele lor…
Adaugă un comentariu
-
Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Ianuarie 20, 2015 la 6:55pm
-
Ruperi de ritm. Versuri de 8-12 silabe. Câh! La șlefuit!
De ex: Iar spre dimineață să dispar. > Iar înspre dimineață să dispar.
Am citit.
da Coza
-
Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Ianuarie 20, 2015 la 9:15am
-
Încântătoare versuri, ca o apă limpede de munte, pe care dacă o vezi nu o vei uita niciodată. De fapt izvorul este laitmotivul poeziei care are cursivitate, frumos și candoare până la ultimul vers (ce păcat!) căruia îi lipsește o silabă. Nu vrei tu poetule să-l completezi?
Am citit cu încântare.
Sofy
Insignă
Despre
Zile de naştere
Zile de naştere sărbătorite astăzi
Zile de naştere sărbătorite mâine
link-uri utile
Activitatea Recentă
© 2020 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE