Feminitate

[Ciliban Daniel]

Învaţă de la flori cum să atragi privirea,

De eşti boboc sau de ai înflorit deja,

Iar de la arbori cum să îţi oferi iubirea

Acelora ce stau în umbra ta.

Învaţă de la ploaie cum cade la pamânt

Şi se ridică-n abur ca dulcele sarut.

Învaţă de la păsări văzduhul să-l iubeşti,

Şi nu privi în urmă, că nu întinereşti.

În fiecare dimineaţă să te trezeşti zâmbind

Să ştii să ceri iubirea şi să trăieşti iubind.

Să ai de grijă seara să nu te culci plângând,

Şi să alungi tristeţea de-o simţi că-ţi vine-n gând.

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Cred că s-a spus ce a fost de spus. Mai așteptăm...

[Ion Lazăr da Coza]

Kipling? Dorz? Oricum, asemănarea e prea evidentă.

Te mai așteptăm.

da Coza

[Adina Speranta]

Nu pot să mint spunând că m-a impresionat, că mi-a plăcut, dar mi-aduc aminte de începuturile mele când scriam cam la fel :)  Simplitatea este binevenită în poezie, dar depinde cum este conturată. 

Postarea mi-a amintit de versurile lui Traian Dorz,  e adevărat că ele au fost atribuite (greșit) lui Kipling,  circulau pe vremuri prin oracolele școlare :) 

Cu drag, succes! 

[Ana Cîmpeanu]

Și mie mi-a amintit de Kipling

[Mihaela Suciu]

Scuze, tastez pe tel.

,,aceea pe care...''

[Mihaela Suciu]

Mai am câteva ,,cârcoteli'', care țin de logică de fumeie:

1. Nu e frumoasă femeia care-ți atrage privirea, e frumoasă cea care n-o poți uita!

2. La umbra copacilor, ce creşte, chiar de-şi oferă iubirea?

Mno!

[Mihaela Suciu]

Învăț, învăț... cum să nu! De frică. :)) (Unii zic: Dacă nu mai ai nimic de învățat, eşti mort!)

Mi-ai amintit de poezia Învață de la toate - Kipling. 

Apropo, de ce titlul acesta? Ceea ce spui, nu se adresează şi bărbaților? Câți şi-ar dori ,,feminitate''?

[Valeria Merca]

Prin îndemnuri rostite cu sinceritate și seninătate, un text care transmite.  Realizarea, însă  - modestă. 

Am citit cu interes și plăcere.

[Ciliban Daniel]

Sunt încercări fără pretenţii de încadrare în rigorile versului clasic.
Mulţumesc pentru sfaturi şi aprecieri!

[Sofia Sincă]

Părerea mea este că această poezie este o încercare. Nu e rău, dar dacă vrei să scrii în vers clasic va trebui să te pui la punct cu prozodia. Și nu numai. În poezie nu se uzează de gerunzii, mai ales în rime. Ele sunt insonore, nemuzicale și incorecte. Rima ar fi doar în terminații și atunci este facil de a face vers, zâmbind, iubind plângând, mâncând, sperând, ș.a.m.d.

Apoi versurile trebuie să aibă ritm corect, numărul de silabe din vers să fie același sau la diferență de 2, nu de 1 sau mai multe, accentele să fie la fel pe cuvinte. Altfel șchioapătă.

Dar citește despre prozodie și te lămurești.

Sofi