Amurguri revărsate

[Vezi blog]

Mă străduiesc să-ţi fiu iertare şi cuvânt,
amurguri revărsate în mări necunoscute,
căderi de stele-ascunse în adieri de vânt
prin toate câte sunt în amintiri pierdute.

Suspin pe buze-mi eşti, nelinişte în noapte,
o lacrimă-ntre gene când pleoapele tresar,
iubirea mea cerută prin miile de şoapte
în templul unde-a plâns destinul în zadar.

Şi astăzi de ce dor căderi în vechi prăpăstii,
de ce nu vin la ţărm corăbii de prin larg,
de ce mă simt o umbră pierdută printre trestii
când strigătele mării de tâmplă mi se sparg ?

Mă străduiesc să-ţi fiu ce nu am fost atunci
când zborul ţi s-a frânt pe undeva în zare,
strângând plăcute gesturi pe care tu le-arunci,
fără să ştii ce simt, fără să ştii cât doare!

[x]

Multumesc Corina pentru popas si lectura!

Cu drag!

[x]

Augusta iti multumesc pentru  trecere si semn!

Cu drag!

[Corina Militaru]

Frumoos, deosebit de frumos! Admirație,

[Chris]

Da, foarte foarte frumos,  melancolic!

[x]

Multumesc Sofz pentru lectura si comentariu!

Cu mare drag!

[Sofia Sincă]

O minunată poezie de dragoste, cu melancolia ei, cu puterea scurgerii versului prin sufletul cititorului, cu romantism şi tot ce se mai cere.

Deosebit de frumoasă!

Sofy