Poduri spre iad

[Ion Lazăr da Coza]

 

Privind în urmă

Aruncăm poduri spre iad:

Ireductibile regrete!

Cel mai îngrozitor e faptul că

Nu i-am putut ierta pe părinţi

Că îmbătrâneau

Sau că îmbătrâneau prea lent, ca o

Toamnă rece, umedă,

Prelungă, agonizantă, asurzitoare

Şi-acum n-au decenţa de a fi printre noi

Pentru o îmbrăţişare târzie...

Dar astăzi?

Printre altele, zâmbind,

L-am ajutat pe nostimul beţiv

Să treacă strada la fel de confuză

Ca o terasă la ora închiderii…

– Zicea că bea de dragul Europei –

Apoi am dat apă câinilor comunitari

(tot de dragul Europei)

În peturi retezate

Şi am răspuns,

De dragul României, de data aceasta,

Cu-acelaşi zâmbet înjurăturilor aferente…

Chiar astăzi,

Când ne credem cu lecţia învăţată,

– Îngeri cu fantomatice aripi de serafimi –

Chiar astăzi facem atâtea gesturi

Pe care, infernal, mâine le vom regreta,

Aruncând astfel alte şi alte poduri spre iad –

Ombilicuri într-o placentă

Cu sarcină toxică.

                            

[Vasilisia Lazăr]

Regret că am lăsat să-mi treacă printre degete
un fluviu larg
şi n-am băut nicio picătură.
Acuma în piatră mă scufund.
Un pin mic ivit din pământul roşu
mi-i singura tovărăşie.
Tot ce-am iubit a pierit cu casele
care erau noi astă-vară
şi s-au prăbuşit sub vântul toamnei. (Giorgos Seferis)

Uneori regretăm și că am făcut, și că n-am făcut ceva. M-au copleșit aceste versuri, Ion. Aprecieri multe!

[Camelia Ardelean]

Chiar am citit cu interes

Despre placentă și... plăcintă,

Parcă mă simt la un congres

De medicină... într-o gintă. :-)) LIKE, domnule da Coza, și poeziei, și duelului în versuri cu domnul IMC! :-)

[Ana Ardeleanu]

Am recitit cu acelaşi interes!

[bolache alexandru]

Prin părțile noastre se spune: Face dracul punte... Din păcate nu putem întoarce timpul înapoi!

[Ion Lazăr da Coza]

Lectura, zău, ți-a fost atentă…

Dar eu mă trag din acea gintă

Ce vrea o toxică placentă

În loc de-o prea dulce plăcintă

[Ionel Mony Constantin]

ŞARJĂ PRIETENEASCĂ:

Citind această poezică

Am constatat că la adică,

La o lectură mai atentă,

E doar o toxică placentă!

[Gabriela Grădinariu]

Un posibil substituient pentru iad, regretul! Rostogolirea ghemului vieții naște inexorabil regrete, dileme... Profund, ca întotdeauna, într-o manieră cât se poate de personală, trecând cu  ușurința artistului adevărat de la planul individual la cel general și strecurând, cu aceeași artă, o undă de umor. Plecăciune! 

[constanta popescu]

Nu-i iertăm pe părinții noștri tocmai pentru c-au murit, cât despre regrete, nu e un păcat să le avem, ci o evoluție a spiritului, de care chiar Dumnezeu este mândru. Plăcut!