Eu sunt... copacul...

[CABEL ȘTEFAN TEODOR (TEO CABEL)]

  

Eu sunt copacul cu ramurile goale.

Mă-mbrățișează vântul, cu dorul său.

Șoaptele-i triste, rătăcite vestale,

Se-nvârt ca un stol, peste numele meu.

Sunt același copac, aștept primăvara.

Voalul de tril să se-mbrace în muguri

Pe ramul speranței se-așează povara

Caldei pâlpâiri din nestinse ruguri.

Eu sunt copacul cu ramurile goale.

O coroană albastră, în nadir, pritocesc

Rădăcinile-mi, ne'ncăpătoare cale...

Atemporalul meu lut, din veac pământesc.

Eu sunt copacul cu ramurile goale.

Mă aprind în bobocii zilei de Florii,

Până la Paști, icoane  atemporale,

Pe catapeteasma umilei bucurii.

Teo Cabel

[Popa Ines Vanda]

Lecturat cu drag si pretuire! 

[CABEL ȘTEFAN TEODOR (TEO CABEL)]

Mulțumesc de trecere, Gina Zahria, Mihaela Roxana Boboc, Augusta Cristina Călin, Gabriela Grădinariu, Dumitrecu Mircea, și pentru lectură!

Teo Cabel

[Dumitrescu Mircea]

  Extrem de frumoase versuri ! Ma inclin fara rezerve !

[Gabriela Grădinariu]

Frumoasă transfigurare a simţirii! Admiraţie!

[Chris]

Eul poetic desfrunzit ca să fie împodobit cu versuri. Frumos :))

[Mihaela Roxana Boboc]

Felicitări, Teo pentru curajul de a scrie cu rimă. E un poem interesant. Aș spune că ești copacul cu ramuri pline!

[gina zaharia]

Eşti copacul ale căror ramuri înfloresc pe inimă. Nu au anotimp, au doar seva talentului.

Admiraţie,

[CABEL ȘTEFAN TEODOR (TEO CABEL)]

Mulțumesc, Vasilisia ești aproape de adevăr!

Onorat de timpul acordat,

Teo

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Frumos, Teo!

Tu ești copacul, dar cum te știu eu, în niciun caz nu ai ramurile goale. :)

Mi-a plăcut.

O observație. Ai atemporalul - atemporale la o distanță prea mică, zic eu.

Drag,

[CABEL ȘTEFAN TEODOR (TEO CABEL)]

Ok. Sofy!  Da, poezia impune un ritm aparte, nu este facilă la citire. Ar trebui?

Mulțumesc pentru opinie!

Cu respect Teo