Mă doare azuriul și-aripa de-a zbura...

[gabriel cristea]

Privesc la plopii,-n pâlcuri, ce-și tremură frunzare
De pe nisipuri albe, arzând ca zeul Ra;
Par roiuri de sclipire coroanele solare;
Mă doare azuriul și-aripa de-a zbura…

Pe dune solitare, ca sulițe de aur,
Vibrează- n vântul moale urzeli pătrunse-n cer;
Ard stepele de sete și rătăcind un graur
Și-ascunde-ntunecimea sub norul efemer. 

Din țărmuri nisipoase, sidefu-și risipește
Scânteile-argintate - năluci pe-oglinzi de lac;
Prin ochiuri liniștite se țese câte-un pește
Și sălcii gârbovite în focul verii zac.

Sub firul ierbii aspre se-ndeamnă o furnică
Să-și ducă prin Morgană al stepei lung convoi;
Flămânda caravană în slavă își ridică
O lectică de frunze cerșind vâltori de ploi.

Și-ascult din lumea deltei cum stoluri murmurânde
Își trec, ca lungi corăbii, plutirile pe nori;
C-o liniște de ape, stă vântul să inunde
Rogozul ce se-alintă prin ochii-mi zburători.

[gabriel cristea]

Mulțumesc, doamnă Camelia Ardelean! Natura inspiră și respiră poezie.

[gabriel cristea]

Da, Vasilisia,  versuri ticluite în arșița Peripravei, pe dunele arzânde!  :) Mulțumesc de apreciere! 

[Camelia Ardelean]

Imagini foarte frumoase, prozodie de invidiat, un mare DA din partea mea! :-)

[Vasilisia Lazăr]

„Căldură mare, mon cher!”

Minunat, Gabi! Titlul e fenomenal. 

[gabriel cristea]

Mersi, Mihaela, pentru apreciere ! 

[Mihaela Popa]

 o încântare pornind de la titlu şi până la ultimul vers

admiraţie!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, doamnă Pop Dorina ! 

[Pop Dorina]

Admirație.

[gabriel cristea]

Mersi, Valeria! Aprecierea ta mă onorează. 

[Valeria Merca]

Minunat, minunat, Gabriel Cristea! Așa cum ne-ai obișnuit! Admirație!