Idei imaculate

[gina zaharia]

Dacă ar fi să-i țes ceva iernii,

i-aș face o cămașă subțire cât să i se zărească sufletul,

apoi s-o trimit în orașul cu portocale

și copii îmbujorați,

până la capătul digului pe care a mers mireasă

și înapoi,

dincolo de paradis și dincoace de bariera cu mesteceni

înșirați ca niște frați de sânge

în memoria unei mame surogat.

Când va veni vremea,

îi voi da de știre dacă toate acoperișurile

scot căldura la licitație,

cât mi-ar trebui s-o feresc de iubire

și cât ar costa o cămașă identică,

dar convinsă că-și poate conserva

ideile imaculate?!

[gina zaharia]

I-am făcut cămașă nouă, Valeria! Din câteva versuri. 

Drag!

[Valeria Merca]

O foarte reușită personificare a iernii! Fermecător!

Admirație, Gina!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Ovidiu! 

[gina zaharia]

Sofi, am sperat că-i va fi frig în cămașa de gheață, dar se pare că era la modă. Toate stările se adăposteau sub pojghița speranțelor. Mulțumesc, draga mea! 

[Sofia Sincă]

Poezie cu iz de poveste, trăire ramificată printre metafore fanteziste, dar care fiecare au rolul lor edificator. S-a prelucrat iarna și s-a pedepsit cu gingășie, considerând-o gândul, voința, speranța.

Emotivitate și sensibilitate.

Sofi