De-ai ști...

[Grig Salvan]

de-ai ști tu, iubito
ce-ascund în adâncul sufletului
fără de teamă și goală
te-ai arunca în apele lui…

de-ai ști tu, iubito
ce foc arde-n inima mea
măcar atunci când ți-e frig
te-ai strânge lipită de ea…

de-ai ști tu, iubito
ce gust are lacrima mea
măcar atunci când ți-e sete
ochii mi-ai săruta…

de-ai ști tu, iubito
cât te visez de Femeie
măcar atunci când ți-e dor
te-ai dezbrăca de tristețe
și te-ai așeza lângă mine
sub așternutul Căii Lactee…

[Mihaela Suciu]

De dragoste, monolog.  Frumos în simplitatea așteptărilor! Noi ne împlinim prin noi și  totuși avem nevoie de confirmarea  celorlalți. Continuați!

[Sofia Sincă]

Una este gustul și alta este poezia corectă. Și da, poezia clasică, cel puțin, cere niște canoane pentru a fi și corectă. Și nu este nici o misiune ingrată pentru noi adminii acestui site de a citi tot ce se scrie. O facem din plăcere. Nu citim după gusturi, ci tot ce se scrie, iar comentariile sunt obiective. Nu vă spun genul meu preferat de poezie. De fapt genul meu preferat de scriere este proza, însă nu mă oprește să savurez o poezie de calitate.

Acest site este unul de tip cenaclu, unde tot timpul se ivește câte ceva nou, se învață câte ceva, fiecare de la fiecare și nu este deloc plictisitor. Ne-am propus să respectăm limba română cât de corect posibil, să nu facem nici un rabat și de asemenea poezia, proza și celelalte feluri de scrieri, la fel corecte și de calitate. Și așa limba română este destul de chinuită de generațiile tinere, cărora nu le mai pasă de gramatică sau de armonia scrierilor.

Aceeași,

Sofi

[Grig Salvan]

Ion Ion, mulțumesc de trecere, de like și de remarcă.

[Grig Salvan]

Valeria Merca, mulțumesc pentru lectură, pentru like și pentru comentariu. Într-adevăr poezia e mai ”simpluță”, scrisă fără prea mari pretenții literare și fără prea mare sforțare de a performa în metafore și imagini originale. Mă bucur că ai găsit și lucruri pe gustul tău. Poate, pe viitor, cine știe...

[Grig Salvan]

Sofia Sincă, ai spus un adevăr fundamental, fiecare scrie cum dorește și cum simte. Nici nu ar avea sens să fie silit cineva să scrie după regulile impuse de alții sau după cum el nu simte. Poezia e o scriitură sinceră și poate fi receptată foarte diferit de persoane diferite, ceea ce mi se întâmplă și mie ca cititor de poezie, sunt autori pe care-i divinizez și le știu versurile aproape pe de rost dar și autori pe care nu i-aș citi nici dacă m-ar plăti cineva pentru asta, în ciuda faptului că sunt poeți consacrați și apreciați. E o chestiune de afinitate și de gust personal care se simte din start, eu niciodată nu spun despre un autor care nu-mi place cum că ar scrie ”rău”, spun doar că nu e genul meu. Diversitatea e mai plăcută decât monotonia, ce anost ar fi să scriem toți la fel, după aceleași canoane și cerințe. Mulțumesc de comentariu și de sfaturi, convins de buna intenție! Voi încerca pe cât posibil să mă conformez. Dacă nu voi reuși... asta e... mă voi retrage discret... Pentru că înțeleg misiunea ingrată a redactorilor unei astfel de pagini de a citi mereu pe lângă lucruri pe gustul lor și multe lucruri care nu le sunt pe plac.

[Valeria Merca]

Într-adevăr textul pare copilăresc! Poate și pentru faptul că s-au folosit unele expresii comune: „adâncul sufletului”, „ce foc arde-n inima mea”, „te-ai dezbrăca de tristețe”. Dacă am înlocui aceste expresii cu alte formulări sinonime, ar suna altfel. Mi-au plăcut versurile 3 și 4 din strofele 1 și 2, aici e poezie, în următoarele mai puțin. Per total e un text undeva pe la mijloc.

Și totuși, am citit cu plăcere.

[Sofia Sincă]

Desigur, fiecare poate să scrie așa cum dorește. Însă în site-ul nostru se respectă, cât de mult posibil se poate, regulile poetice înscrise în poezia adevărată. Nu la întâmplare. La poezia clasică este necesară prozodia corectă iar la versul liber metafora, misterul și fiorul liric. Desigur și la cea clasică sunt valabile aceste deziderate pe lângă prozodie. Și, da, orice poezie are muzicalitate prin ritm și rimă.

Prin urmare, la noi veți scrie poezie adevărată. Vă rugăm!

Cu prietenie,

Sofi

[Grig Salvan]

Poezia e, într-adevăr, susceptibilă de a fi cântată, eu prefer muzicalitatea, poezia-cântec. Scriu și texte muzicale și compun muzică. Cât despre încadrarea ei, foarte multă poezie modernă nu se încadrează strict în vers clasic ori în vers liber, foarte mulți autori scriu, spre exemplu, folosind rime dar cu lungimi libere ale versurilor, fără reguli prozodice stricte... Deși mie îmi place mult poezia clasică în formă și scriu și așa ceva... Cât despre conținut pueril, găsim așa ceva la toți poeții, poezia e uneori și un joc ”pueril” de cuvinte și expresii...

[Sofia Sincă]

Probabil sunt versuri de pus pe note, pe muzică, în special pentru chitară.

Din punct de vedere literar eu le socotesc cam puerile. Poezia nu se încadrează nici cu vers clasic și nici în vers liber... Probabil vom înțelege mai târziu ce poezie faceți.

Sofi