Vai de cap, unde nu-i minte, timpul nu-l dai înapoi;

La îngăduința popii și cu fala din sorginte, 

Arme, iarăși să descânte un imaginar strigoi, 

Dirijezi, de parcă-argila e săracă în morminte. 

Orice pace e mai bună, decât cel mai just război;

Liberare, dar si reazem, sunt luările-aminte

Furibunde, ce, cu mintea, timpul vor să-l dea 'napoi, 

Prin îngăduința popii și prin fala din sorginte. 

Uiți că soarele…

Iată,-s la cuprins, fără vocale,

Oarecum, adulmec văduvit...

Neobişnuit acest granit,

Lăcomit de cifrele finale.

Altcândva, aproape coptorât,

Zâna mea, îţi ploconeam petale;

Astăzi, în migala dumitale,

Raiul mi-l găsesc necontenit.

Dacă-i viu condeiul la icoană,

Adă-mi-l, pe-o clipă, să provoc

Câte o majusculă consoană

Ordinii de speţă pământeană,

Zvăpăiată-n jocul de noroc,

Al genezei…

Răsuna-vor în colinde, cum, pe drept, li se cuvine,

Nici prea multe, nici puţine, trâmbiţele a izbândă.

Mii de glasuri tremurânde, tălmăcite din Amine,

Peste creste carpatine, făuri-vor bolţii grindă.

Colosală, dar plăpândă, doina ţărilor române,

După veacuri de ruşine, şti-va, iarăşi, să aprindă

Bucuriile-n colinde, nici prea multe, nici puţine,

Doar atât, cât se cuvine dorurilor în izbândă.

Nu au cum să nu se prindă cei…

Păcat de moarte săvârșești

În ura ta de frate;

Tabloul ți-e sluțit de măști

Și estompări uscate.

Damblaua minții omenești

Perfid mocnește-n spate;

Păcat de moarte săvârșești

În ura ta de frate.

E primăvară între clești, -

Renaște viață-n rate;

Răsar doar florile rusești,

Decisu-ai, măi, "frate"

Păcat de moarte săvârșești...

Cingătoarea iertării,  pe drept,  i se cuvine păcatului

(O soră și-un frate,  prinși în dansul zdrobirii de inimă) -

Dumnezeiesc compromis!

Temeinicia justițiarilor e în declinul de ieri;

Pentru zel în făurirea justiției,  azi îi nesocotesc -

Mlădioasă sincronizare!

Eram singur între oameni;

Pentru barbarie,  ei m-au condamnat la singurătate -

Degenerativă răsplată!

În câmp,  mai zace un sergent;

Sub el,  respiră un copil, 

Privind la toate inocent.

În câmp,  mai zace un sergent;

Prin el,  o pildă-testament

Și un urmaș deloc umil.

În câmp,  mai zace un sergent;

Sub el,  respiră un copil...

Os*- Operațiune specială

Groaznic tună în Odesa!

Tremură suflarea toată;

Iarăși furibunda ceată

Vrea să-i reformeze-adresa.

Dis-de-dimineață plouă

Cu ocări și jurăminte;

Unde-i Soarele să zvânte

Sângele, în loc de rouă?

Răstignită de tăcere, 

Dreapta, sfântă libertate, 

În nădejdea pusă-n fapte, 

Pierde lupte, dar nu piere...

Groaznic tună în Odesa!

Os* - operațiune specială

Printre poeți, aleși să potrivească

Iubirea-n prag, cu toate ale sale,

Condeie mii se-ascund în rostopască

Și împletesc ecouri din vocale. 

Ca într-un vis, rugina de sub mască

Dezlănțuie vântoase cu petale,

Printre poeți, aleși să potrivească

Iubirea-n prag, cu toate ale sale.

În stare, răspicat, să se jertfească,

Prăgușul când e doldora în yale;

Atunci, sub o aripă îngerească,

Provoacă mușuroaie…

Picură în suflet jarul, ca o ploaie de mătase,

Picură păstrând aroma primului în viaţă chip;

Conteneşte sau persistă, de e mană sau nisip,

Picură matern speranţă, pân'în măduva din oase.

Între germen crud şi sâmbur, stă Hazardul santinelă,

Jecmănind cu inocenţă mugurii de huhurez;

Prin zăbrele se strecoară voci cărate pe-un diez

Şi în spate un căpăstru - pentru firea mea rebelă.

Iată anii din pendulă, huţa-huţa,…

Nepoţii foştilor eroi

Pretind că sunt şi ei la fel

Şi, în delir de cerebel,

Se-aruncă într-un nou război.

Copii crescuţi de Căpcăun,

În pas obraznic de gânsac,

Să facă ţarului pe plac,

Ca salvatori pornesc la drum.

Şi trag în "fraţi" izbăvitor,

Crucindu-se, ades, năuci,

C-aceştia-n mână cu măciuci

Îşi apără pământul lor.

Of, mama ta de salvator

Şi grija ta de "fraţii mici"!

Mi-e ceafa toată-n…

Primiţi spre moştenire o aşchie din cruce,

Ce-n clipa de-agonie năprasnic s-a desprins,

Lăsând peste pleoape un iz pierdut să urce

Din huma închinată păcatului deplâns.

Acum este momentul sortit ca să hurduce

Cârligele clemenţei, aşa că, dinadins,

Vă las spre moştenire o aşchie din cruce,

Ce-n clipa de-agonie năprasnic s-a desprins.

Orfani de bunăvoie, la ultima răscruce,

Alegem fiecare un "mâine" din…

Ţipenie de diavoli azi în iad -

S-au dus cu toţi la muncă pe pământ;

Dihănii de tot felul stau în rând

Docil să dea tribut în Putingrad.

În jur un epidemic sentiment,

Prin false, necreştine rugăciuni,

Ne sfătuie să devenim mai buni,

Lansând rachete cât mai insistent.

Înaintăm ca racul îndărăt,

Clădind, prin faptă, prin cuvânt şi gând,

O lume-n care sufletele sunt

Sălaş de duşmănie şi…

Baraba mă roagă să-i scriu testament -

Mulţimea nu vrea să mai fie ales;

O stea alandala pulsează potent

Fotonii din ceară şi subînţeles.

Trei cuie şi-o cruce unite recent

Bârfesc de colaje cu dezinteres;

Baraba îmi cere să-i scriu testament,

Căci gloata nu vrea să mai fie ales.

Coşciugul e gata; ascuns în cement,

Răzbună mulţimea convinsă expres :

Ceva nu e bine cu-acest delincvent,

La propriu, i-ar…

Saliva îmi curgea pe barbă

Ca unui ţânc stârnit de hrană;

O poftă de ţânţar spontană

Găsise-un truc să mă absoarbă.

În numai câteva minute,

"Amar" şi "Vai" se consumară,

Lăsând un gol în călimară

Şi groaza celor petrecute.

Mai am cerneală de-o silabă,

Dar, stând pe cumpănă călare,

Pricep, deja nu am răbdare

Tot răul să-l produc în grabă.

Un rotocol, un salt în hău;

Ce 'nalt e vârful ăst de munte!

Un ochi mi-ai potrivit în frunte,

Să prindă-n lanţuri chipul tău.

Deja nu cad, plutesc în nori

(Mă iartă, „soro”, de minciună);

Aici, un fulger mă îndrumă,

Să mă dezlănţui uneori.

Himere aburinde-n jur

Te-adună pe bucăţi de lupă;

Măresc doar ce mă preocupă

Şi doar de n-are vreun cusur.

Între măreţia cerului şi belşugul pământului

Se vaietă Aleşii de culori prea stinse;

Un vierme bifurcat, ieri păgubit de plombe neslavone,

Înfulecă în două fălci - s-astupe găuri;

O cămilă în cojoc de paie, neîncolţite cândva,

Îşi mâncă cenuşa prelinsă din cocoaşe;

Un hulub răpitor, laic constrâns să postească cu pită,

Alocă docil martiri stafiei de pace;

Noul Hitler, prin inserarea implantului…

Îţi scriu cu inima în palmă;

I-am răsucit ventriculul pe dos;

Îndemn îmi sunt mustrări de-a valma

Pătrunse-n conştiinţă generos.

Îţi scriu cu inima obscenă,

Sătulă de atâta îndărăt;

Luând la pix tumori perene,

Nu au cum să rămână în secret.

Tăia-voi, ca-n duşmani, feroce,

Pân'ultimul polip neobrăzat,

Privat de sprijin şi de voce,

În veci nu va mai fi (re)editat.

Iar dacă vor striga…

Va fi pământ şi el cândva,

Iar cineva-i va scormoni ţărâna;

Un dâmb şi-o cruce vor cădea 

Pentru-a găsi la fundul gropii mâna 

Cu care-a frânt şi-a sfâşiat,

Tăiat pe viu şi-mbălsămat destine,

Convins că tot ce-a fost păcat

Iertat va fi prin ce-l aşteaptă mâine.

Năstruşnic zel! De ce transpiri 

În căutări de echitate moartă?

Găsi-vei (poate) lămuriri,

Dar lipsa de dreptate niciodată!

Vârtos păşeşti! Ca un străin

în dezacord cu bunul simţ;

În loc de degete - canini,

Călcâiul - încrustat în zimţi. 

În urma ta se-ntinde lan

Cu brazde-ntoarse la un pas;

Pe-alocuri câte un ciolan

Clişează semne de impas.

'Napoi refuzi să te întorci...

Ce rost să-ţi vezi în buletin 

Doar oameni dragi fără de voci 

Cu care eşti demult străin?!