Rana justiţiarului

[Ghiţă]

Va fi pământ şi el cândva,

Iar cineva-i va scormoni ţărâna;

Un dâmb şi-o cruce vor cădea 

Pentru-a găsi la fundul gropii mâna 

Cu care-a frânt şi-a sfâşiat,

Tăiat pe viu şi-mbălsămat destine,

Convins că tot ce-a fost păcat

Iertat va fi prin ce-l aşteaptă mâine.

Năstruşnic zel! De ce transpiri 

În căutări de echitate moartă?

Găsi-vei (poate) lămuriri,

Dar lipsa de dreptate niciodată!

[Ghiţă]

Bună seara! 

Justiţiarul e un căutător înrăit al adevărului sau, de fapt, un căutător al abaterilor de la adevăr, adică, cu alte cuvinte, caută unde dreptatea este lipsă.

Versul menţionat are forma unei duble negări, ceea ce îl transformă într-o afirmaţie, şi anume : starea de lucruri mereu e aşa cum trebuie să fie!!!

Deci, nu are cum să găseşti lipsă de adevăr! Din asta şi se hrăneşte rana justiţiarului, din zădărnicia căutării...

[Vasilisia Lazăr]

Da, nici eu nu am înțeles logica ultimului vers. 

[gabriel cristea]

Foarte fain, dar am o nedumerire la finalul poeziei, ultimul vers. Logic ar fi: ,,Dar adevărul niciodată'' sau ,,Însă dreptatea niciodată'', nu?

[Ghiţă]

Vă mulţumesc pentru apreciere şi gânduri bune!

Sincer, credeam că reacţiile vor fi mai severe şi mă bucură faptul că am fost înţeles...

[Sofia Sincă]

Justițiarul extrapolând ideea de adevăr și dreptate. De fapt aceste idei nici nu există. Adevărul este comun și poate nici atunci nu este perfect. Bine puse în versuri. De fapt este o parodie la adresa celor ce se cred și chiar pun în aplicare aceste ideologii.

Am citit cu plăcere,

Sofi

[Valeria Merca]

Un miniportret al justitionarului, transpus în vers clasic.  Prozodia reușită. 

Am citit cu interes și plăcere.