La „adăpost” (Raport anual 2)

[Ghiţă]

Un rotocol, un salt în hău;

Ce 'nalt e vârful ăst de munte!

Un ochi mi-ai potrivit în frunte,

Să prindă-n lanţuri chipul tău.

Deja nu cad, plutesc în nori

(Mă iartă, „soro”, de minciună);

Aici, un fulger mă îndrumă,

Să mă dezlănţui uneori.

Himere aburinde-n jur

Te-adună pe bucăţi de lupă;

Măresc doar ce mă preocupă

Şi doar de n-are vreun cusur.

[Ghiţă]

Vă mulţumesc pentru apreciere, doamnă Mihaela Popa!!!

[Mihaela Popa]

frumos, frumos, frumos!

[Ghiţă]

Minunată doamnă Vasilisia, sunteţi prea bună în apreciere! 

Limba română e refugiul în care îmi găsesc scăpare!!! Dumneavoastră ştiţi despre ce vorbesc... Îmi pare rău doar că am întârziat prea mult în a mă dedica pe deplin ei...

Cu drag şi recunoştinţă!

[Ghiţă]

Doamnă Ana Cîmpeanu, cu recunoştinţă vă mulţumesc de gânduri încurajatoare!

Adresarea "soro" are o explicaţie banală. După cum se înţelege din titlu, textul de sus, de fapt, e o dare de seamă anuală a stării mele de spirit... Iar destinatarul e o femeie care nicidecum nu îmi poate fi {soră}; ghilimelele le-am folosit anume pentru a evidenţia nepotrivirea dintre felul în care o percep şi felul în care mă adresez... 

Înţeleg că şi adresarea în sine vi se pare nepotrivită. O folosesc ca recunoastere a minciunii din versul 1 strofa 2.

Cu stimă, Gheorghe...

[Vasilisia Lazăr]

E minunat pentru cineva care e născut și crescut în Basarabia și care a fost vitregit atâția ani... Așadar, cine a vrut să învețe corect limba română a putut. Să nu mai vorbim de talentul literar. Felicitări!

[Ghiţă]

Vă mulţumesc, domnule Dinca Valerian, pentru gând bun! 

[Dinca Valerian]

Frumos, frumos! Scurt, asa cum imi place mie si cu miez. Merita citita de mai multe ori