Vântul îmi înhață cuvintele

Și le lipește de zidurile scorojite ale tăcerii.

Stropii reci ai dezamăgirii

Se preling peste pulberea speranței, înecând-o.

Un tablou de toamnă târzie se pictează singur, în nuanțe fumurii,

În mohorâta încăpere a sufletului.

Așteptarea mi se frânge în crâmpeie de neliniște,

Ascuțite ca un țipăt de groază.

Prăbușită în carcera deziluziilor,

Mă agăț de gratiile…

Chiar de sunt vie, mor încet în mine,

Cu fiecare ton de vodevil,

Din amăgiri la metru sau la kil,

În trenul vieții, legănat pe șine.

Și amorțită-n trista balansare,

Pe culoar mă mai strecor tiptil,

Din martie și până în april,

Pândind la colț o dulce alinare.

Imagini rare-mi strigă prin fereastră,

Chemându-mă, avide, să cobor.

Mă simt, subit, precum un infractor,

Ce-și fură propriile flori din…

E-un anotimp pustiu al disperării,

Mă-nvăluie în gheață, subtil, perfide ploi,

Mor ramuri de speranțe strivite de șuvoi,

M-arunc, din nou, sub rugu-abandonării.

Mă dojenește soarta cu-al ei vifor,

Ce bântuie, sălbatic, în nuanțele de gri,

Dansând în ritualuri de vechi ceremonii,

Mă sfâșie, încet, cu colți de dihor.

Revăd după un zid stafia morții,

Prin umbre de-ntuneric, se-apropie încet,

Pășește grav,…

Sub reflectoare, viața-i mai bogată

În păcăleli scăldate-n veșnicii.

Încercuiți de fade inepții,

Ne învârtim amarnic sub o roată,

C-un aer grav de sfântă plictiseală,

Striviți de noi păcate și beții,

Imuni la ghinion sau profeții

Și istoviți de-așa chiverniseală.

Zarafii timpului oferă clipe

De fantezii gătite-n mucava,

Din ore seci, șezând pe o sofa

A viselor arzând să…

La pensiunea vieții, ce uimire!

Primim meniul zilei amândoi:

Un sâmbure bolnav de amăgire,

Mustind a stropi de smoală și noroi.

Drept garnitură-i un pilaf din zloată,

Să-nghețe tot pustiul dintre noi,

Mormane de ciulini pentru salată,

Iar ca desert, un shake din aspre ploi.

Mă uit la alți meseni și mă cutremur,

Degustă fără teamă-orice primesc.

Famelică, presimt acut că tremur

La gândul că,…

Trăim o viață într-un furnicar,

Bătând din aripi – palidă zvâcnire,

Valsăm, într-o profundă risipire,

Pe note seci, expuse-n galantar.

Atrași de un cocteil periculos,

Azi savurăm arome de-ntuneric,

Cu izul lor tomnatic și eteric,

Într-un destin avar, nescrupulos.

Încorsetați de veșnice poveri,

Ne cocoșăm sub jugul neputinței,

Cedând, cu remușcări, făgăduinței

Că suntem, chiar în toate, efemeri.

Trec prin mine umbre de singurătate,

Din apuse clipe-mi cântă rapsodii,

Repertoriu-alintă, cu seninătate,

Pașii mei noptatici printre poezii.

Mai ascult o liră, chiar imaginară,

Ce-mi aprinde veghea c-un fior ciudat.

Din mormânt, iubirea ta incendiară

Cerne-a sa cenușă sumbru, vinovat.

Pe nisip fierbinte, tălpile-mi sunt rană,

Degete avide, lin, îl răscolesc.

Căutând năluca-ți blândă,…

Iubirea poate să ucidă-un suflet,

Să îl surpe între metereze,

Să-l sfărâme, să nu mai vibreze,

Jucând o dramă-n ultimul răsuflet.

Speranțe, precum fumul, se destramă,

Coboară frigul peste două vieți,

Nu ai timp să gândești sau să regreți,

Iar inima începe să se teamă.

În clipa când nu e împărtășită,

Și îngerii sunt triști, în slava lor,

Natura se transformă-ntr-un decor

De iarnă palidă și…

Oare-aș ști să trăiesc fără tine?

Spune-mi tu, dragul meu visător!

Inimi seci, pâlpâind, orfeline,

S-ar surpa într-o oază de dor.

Pătimaș n-ar mai fi decât timpul,

Absorbind nopți ingenue,-avid,

Și lăsându-ne goi în răstimpul

Dintre-un vis și un gând insipid.

N-aș putea să îmi port din povară

Pe un trup mutilat de tăceri,

Nici s-ascult note dulci de vioară

Din concertul banalului…

Nu am cuvinte astăzi să descriu

În amănunt, ce simte un mort-viu,

Câte zăpezi în suflet i s-au strâns,

Sau avalanșe de tăceri și plâns,

Câte arome de necunoscut,

Pe geana sorții i s-au așternut,

Ce reverii la Iad l-au condamnat

Și-n întuneric l-au abandonat,

Cum s-a dezis de-un conținut abstract,

Când cu destinul a semnat contract,

Și, pendulând cu rânjet de bufon,

S-a rătăcit, stupid, în…

Zidiți în cochilia de fantasme,

Abrutizați de dogme sau plăceri,

Azi absentăm la tot, trăind în basme,

Ne rușinăm, trufași, de ce-am fost ieri.

Ne închinăm la-nvățături abstracte,

Dorind, cu zel, pe toți să-i epatăm.

Ființe de carton, nu suntem apte

Nici dragoste, nici ură s-arătăm.

Ne-nghesuim, tăcuți, pe-o rogojină

De-orgolii reci, ce-ndeamnă la eșec,

Voința noastră-i scut din plastilină,

Iar…

Azi mi-e teamă de noi și... mi-e teamă de mine,

Un regat de plăceri, tremurând, s-a sfârșit.

Prin perdeaua de nori, al tău chip vag revine,

Cu o rază se joacă,-așteptând cuibărit.

N-am curaj nici măcar să-ți ating amintirea,

S-ar putea risipi prin fantasme târzii,

În regrete subtile-mi îmbrac amăgirea,

Sub rugină se-ascund clipe dulci, sidefii.

Simt năluca luminii pe fruntea tristeții –

Surogatul de astru…

Când liniștea coboară peste un suflet tandru,

El lasă-n urmă vântul deșertului de spini,

Se-afundă-n apa vieții ca un avid scafandru,

Înoată printre stele și scapă de ciulini.

Când liniștea coboară, apare și lumină

Dintr-un ocean de vise care se nasc subit,

Singurătatea piere sub aripa divină,

Ne-nvăluie misterul din noul răsărit.

De plouă ori ninge, în mine nu-i iarnă,

Vuiește pământul a lacrimi de dor,

Se zbate pădurea în noi și răstoarnă

Mormane de frunze, pe-un gând călător.

Mi-e sete de tine și nu mă mai satur

Să-ți sorb adierea din cupa de foc,

În poala iubirii, poverile-mi scutur,

Adun universul întreg la un loc.

`Mi-ascund nerăbdarea sub vălul candorii,

Puzderii de visuri m-alintă duios,

Dar tremur, tăcută, în fața…

Cad frunze de-ntuneric din cerul de cerneală,

Pe valurile nopții să plâng, am obosit.

Iubirea mă-mpresoară, acut perfida boală

Îmi macină cu vervă tot trupul istovit.

Mă-ngână liliecii, înfiorând pădurea,

Alerg înfrigurată,-n coșmaruri tremurând,

Se sting în mine vise și gândul mi-e aiurea,

La patima nebună, din mine devorând.

Se cern prin noi iluzii cu chip de neființă,

Din fructul pasiunii eu nu voi mai…

Te joci cu mine, viață, dar nu-s marionetă,

Culoarea amăgirii m-a-mbrățișat de mult,

Te-amuzi întortocheată, cu glas de șansonetă,

Sfidând nevolnicia din trunchiu-mi de adult.

Îmi cresc din creștet ramuri de salcie pletoasă,

Mă strâng ca-ntr-o zvâcnire de ultim bun-rămas.

Pe mugurii nădejdii mă-nalț, capricioasă,

La umbra fericirii dorind să fac popas.

O zodie de lacrimi se zbate încă-n mine,

E-o vagă amintire,…

Oriunde ai pleca, rămâi sculptat în mine,

Mi-ai despicat voința, precum un măr prea copt.

Mă lupt cu chipul tău ce pleacă și revine,

În amintirea sumbră, pe care o adopt.

Încerc să te urăsc, dar nu ai nicio șansă,

Iubesc până și rama tabloului din hol,

Cu zâmbetul tău trist, pierdut, ca într-o transă,

Ori până și spătarul la scaunul cel gol.

Îmi curg prin vene lent clepsidre…

Dacă tu nu erai, poezie,

Câtă rouă pe buze-aș fi strâns,

Câte nopți de coșmar ar fi plâns,

Chiar trăind, nu m-aș fi simțit vie!

Dacă-n vers nu-mi găseam împlinirea,

Pe-un peron de tăceri m-aș fi stins,

Niciun tren spre zenit n-aș fi prins,

N-atingeam, prin cuvânt, nemurirea!

Scufundată-n noiane de ceață,

Mă pierdeam printre nori, căutând

Galaxia de sori tremurând,

Rămâneam doar o tristă…

Ochii tăi de nuferi lin m-au cucerit,

M-au ferit de drumul ars, bătătorit,

Prin hățișul junglei fără de final,

Unde pasiunea e ceva banal,

Dar cu tine-alături clipe acroșez,

Nopțile albastre-acum le venerez.

În a vieții sevă tainic mă scufund

Și-n văi de-ntuneric nu mă mai afund.

Cu necunoscutul iar mă aliez,

Fug de simfonia unde nu vibrez.

Tu-mi clădești prezentul în tipare noi,

Sentimente fade…

Iubirea e sfârșitul unor timpuri

De aprige sau ludice-ncercări,

E soarele fierbinte-n anotimpuri

Cu ghețuri stinse-n vaste depărtări.

Iubirea e un fluture ce moare

În simpla tresărire de cuvânt,

Fiind sublima inimii dogoare,

Pe vreme bună sau pe aspru vânt.

Iubirea e o scumpă amuletă,

Purtată-n gând și-n sufletul hoinar,

Iar de-o rănești cu-a vorbei arbaletă,

N-o cumperi nici cu leu, nici cu…