Un nou răsărit

[Camelia Ardelean]

Când liniștea coboară peste un suflet tandru,

El lasă-n urmă vântul deșertului de spini,

Se-afundă-n apa vieții ca un avid scafandru,

Înoată printre stele și scapă de ciulini.

 

Când liniștea coboară, apare și lumină

Dintr-un ocean de vise care se nasc subit,

Singurătatea piere sub aripa divină,

Ne-nvăluie misterul din noul răsărit.

 

[Camelia Ardelean]

Domnule da Coza, eu sunt o ființă foarte pașnică, nu vreau să duc războaie de niciun fel, chiar dacă mă mai trezesc în câte unul! :-) Mulțumesc mult de link! Îl foloseam deja pe cel existent pe net, dar unul în plus nu strică niciodată! :-) Stimă,

[Ion Lazăr da Coza]

Camelia, nu încerca să duci un război de uzură!

Într-adevăr, nu-ți explica poeziile... REPARĂ-LEEEEE!!!

Fiindcă-mi ești simpatică, îți ofer un link:  DICȚIONAR DE RIME

Descarcă-l în computerul tău și nu te sfii să-l folosești!

da Coza

[Camelia Ardelean]

Doamna Câmpeanu, mie nici prin gând nu mi-a dat să vă insult în vreun fel, Doamne ferește! Știți doar că vă respect, atât ca om, cât și ca profesionist. Nici nu am susținut că poezia ar fi vreo capodoperă! Voiam doar să arăt că nu a fost inspirată de o stare confuză, atât! Stimă,

[Camelia Ardelean]

Domnule Florin T. Roman, mulțumesc mult de popas și semnul lăsat! Mi-a plăcut foarte mult exemplul cu medicul și necropsia! :-)) Intenția mea era doar să arăt de ce am făcut unele conexiuni, care, la prima vedere, poate par mai ciudate. Stimă,

[Camelia Ardelean]

Nelu Preda, mulțumesc de popas și promovare!

[Camelia Ardelean]

Domnule Bolache, mulțumesc de popas! :-) Stimă,

[Camelia Ardelean]

Doamna Sofy, mulțumesc de trecere, comentariu și sugestii! Am scris câteva explicații anterior. Stimă,

[Camelia Ardelean]

Doamna Câmpeanu, mulțumesc mult de analiza profundă a poeziei mele! Aveți dreptate, desigur, în cea mai mare parte! Referitor la apa vieții și stele, însă, ideea mi-a venit de la faptul că cerul poate fi asemănat, în limpezimea și albăstrimea lui, cu o apă, iar sufletul își poate găsi cu adevărat liniștea doar înălțându-se (metaforic vorbind) la Dumnezeu, adică la cer! Apa vieții e Cerul, nicidecum o apă oarecare de pe pământ. De aceea am făcut analogia cu stelele și înotatul în apa vieții. Tot de acolo și legătura cu "aripa divină", care se potrivește perfect în "peisaj" (totul având, în esență, un substrat biblic, nu religios!).

Este adevărat că motivul clar al poeziei e liniștea, dar tocmai ea este aceea care conduce la "un nou răsărit", moment în care, desigur, și oceanul de vise se naște subit, la fel cum apare și lumina (noi speranțe etc.). De aceea și titlul cu pricina... Nu e nimic confuz! :-) Poate nu au fost zugrăvite în metafore de ultimă oră, e adevărat, dar nu știu dacă acestea erau neapărat necesare, dat fiind tabloul extrem de clar și simplu! Stimă,

[bolache alexandru]

Semn de lectură!

[Sofia Sincă]

Ana a comentat analitic și foarte explicit, în textul de mai jos. Un singur lucru aș vrea să mai adaug: primul vers este foarte banal. Nu poți începe o poezie în secolul XXI cu astfel de vers.

Sofy