Dintr-un foc ai sculptat

Trup de vis și mirare

Pe-un ocean de păcat

Trei castele de sare

În tăceri ai cusut

Gura zilei de mâine

Prea ades m-ai durut

Printre patimi și pâine

Trei dureri de cristal

Reci ca noaptea cea mare

În potir hibernal

Mi le-ai pus pe cărare

Să le beau îmi spuneai

Ca și cum mântuire

Dintr-o cruce de rai

Se amestecă-n fire

Curcubeie…

în singurătatea mea locuiești doar tu

te știu bine

de pe vremea când mama

din raiul cărților

mă alunga la joacă

pitit între pagini

uitai să-mi spui că te voi iubi

an după an

vuia marea

orizont în spatele soarelui

te zăream

sete                     

în sufletul trecătorilor

unde înmugurea cărarea îți simțeam pasul

într-o sâmbătă am găsit mărul

după roadele…

femeie de lut

femeie

fără ghimpele tristeții

ochii mei nu te pot privi

în albastrul ei-furtună

te întrezăresc uneori

și atunci te alung

îi curăț bob cu bob

neputințele

de acizii tăi

dezoxiribonucleici

și le pun aripi

să zboare spre înalt

să zboare într-o bună zi

cât alții în șapte

să-și dezlege gleznele

de sutele de zile

pietre de moară

în care ți-a…

acoperite de tine

clipele

se înfășoară pe iluzia unui munte

ajung la casa albastră a lui Ștefan Câlția

înoată deasupra

în aerul vâscos al trădărilor

numai pasărea-spin

ocrotește visul…

Mi-ar fi plăcut să mă iubești, de numa',

Cu clinchete, cu dor, cu ghiocei,

Alte femei să nu mai vezi de-acuma

Și-n toamnă vinu-mi, însetat, să bei.

Mi-ar fi plăcut să mă inspiri în taină,

Ca pe-al țigării interzis parfum,

Ș-apoi, în buzunarul de la haină,

Să mă ferești de toate câte-s scrum.

Mi-ar fi plăcut, Iubir al meu, să nu mai...

Să nu mai uiți de mine, la cafea,

Aroma zilei să îți fiu eu,…

a trebuit să tai în două

bucata aceea vie de cord

mestecată în dinții orbi ai destinului

și să umblu așa

sfâșiată

în ochiul lumii

jumătate carne plângândă

jumătate bisturiu

afrodite fake abia ieșite din spuma saloanelor de remodelare a sinelui

aclamate de lacheii de serviciu —

aghiotanți ai iubiților cu dare de mână —

își fereau îngrozite privirile sub…

Toamna căpruie
Vântul îl suie
Pân' la fereastra de mucava
Dorul de tine
Printre suspine
Își face cuibul în casa mea

Poart-o nălucă
Gândul de ducă
O frunz-albastră naște o stea
Îmi ești mirare
Și alinare
Ți-aș fi lumină, dacă ai vrea

Precum o fragă
Ți-aș fi de dragă
Unică-n toamna de catifea
Doar hai acasă
Pun vin pe masă
Pân' la sfârșituri smirnă om bea

nu-mi mai erai

știam asta

de când adăugasem

în metanierul răbdării

mărgelele deșirate în bagajele tale

de mâna hulpavă a ultimei Circe

spintecătoare de taină

dintre atâtea

doar ei i-am netezit visul tâlhar

decupându-mi

ostenită să mai număr

fereastră spre zbor

și totuși

mi-ar fi plăcut să mă uiți acolo

mi-ar fi plăcut să mă uiți o vreme

pe insula aceea cu nume de sfântă

unde vinul e mai…

Smerenia-n glicină-și face casă

Doi maci, arzând, păcate spovedesc

Codroșii cântă-n dodii, nefiresc

Zefirii, peste tot, amante lasă



Mai știi? Parcă doar ieri ți-am fost mireasă

Acum mlădițe noi în glastre cresc

Smerenia-n glicină-și face casă

Doi maci, arzând, păcate spovedesc



Când florile din soare vor să iasă…

mama, femeia-iubire

femeia serafim care mi-a topit în secundă cele o mie de zăpezi cu nesfârșită îmbrățișare

mama cea care a râs și a plâns, cea care a vindecat și a sădit, cea care a sângerat și a strălucit de mână cu mine

copila cea mică și copila cea mare

mama mea de pe pământ

mama mea din cer



bunica, femeia al cărei suflet mirosea a pâine coaptă pe vatră

și zmeură păstrată-n tainică firidă

cea care îmi purta chipul prin sat în batistă, în…

Ne-aruncă toamna gol de frunză-n cale

Să nu-ntrebăm de ce la nunta firii

S-au cununat pe volte muzicale,

Râzând a iarnă, prea-sfielnici, mirii.

Pădurea poartă rochie de ceață

Țesută-n zori din ghemul alb din lună

Ici-colo câte-o zi cu drag de viață

Îi prinde-n văl trei raze și-o cunună.

Strângând buchet de flori și câte-s toate

În brațele-i cambrate-n foi veline

Printre grădini și case dând din coate

În gri de…

Se scutură de patimi roșii macii,

De parc-ar plânge taina sfâșiată,

Și fără de oprire ard copacii

Plantați în coasta visului odată.



Albastru cer șuvoaielor să curgă

Din geana ploii ce ne-a fost sortită,

S-alunge dor cu pasul viu, de murgă,

În templele cu zei pun dinamită.



Abia vom ști că pe aici trecut-a

Alai de veri cu fragii la picioare,

Că-n iarbă s-ascundea, rănită, ciuta

Iubirilor cu mir de lăcrămioare.



Dar…

Înger alb ce dimpreună cu Iisus ține de cruce,

Aripile în furtună, aripile de răscruce,

Mi le coase-n dreapta firii, înspre cer să urce cale

Și pe prispa mântuirii, să beau viață din pocale.

Dar pe stânga umbră crește, din mănunchi de îndoială,

Înger negru clevetește, se ascunde sub spoială,

Vrea să mă scufunde-n lumea amăgirilor de humă,

Hăului să-i aflu culmea, fără oaste, fără mumă.

Doar tu Sfântă-îndurerată-n tribunalele din…

Sfinți fără de sinaxar,
Cu privire prea-blajină,
În hlamide de lumină,
Ne așteaptă la hotar.

Încă tăinuiți sub var,
Din icoane ce-o să vină,
Sfinți fără de sinaxar
Cu privire prea-blajină,

Aripi ne croiesc în dar,
Din zarca de șoareci plină,
Împletesc colindă lină,
Crucile-nflorite par

Sfinți fără de sinaxar.

Înfrigurați în dorul surd al ierbii,

Când jar n-a mai rămâne de un vis,

Ne vor goni dinspre pădure cerbii

Ca pe un verde fals și interzis.

Ne-om rătăci-n sahare fără viață,

Tu vei pleca vânând înspre apus,

La brațul tău, o nouă dimineață

Va zugrăvi decorul nesupus.

Mă-ntreb de-n palme-ți va găsi, mirată,

Un plâns din geana ploilor de ieri

Ori poate sear-aceea nefardată

Când am căzut din rai…

S-au preschimbat inele vechi de miri

În cercuri vicioase și-anateme,

Mureau la umbra micilor iubiri

Inimi de prunci și vise și poeme.

Altare răsucite spre amurg

Prindeau în copcii taina spintecată

Iar iele rătăcind prin vechiul burg

O sfâșiau în dansuri înc-o dată.

La deznuntire i-a vegheat un orb,

I-a întrebat un surd dacă îi doare

Și mutului ascuns în glas de corb

Cereau, învinși, povețe,…

seară de august

pe lac, reflexii perechi —

barca goală iar

nuferi în soare

sub floarea de hârtie —

peste lac, alți ochi

agorafobe

umbre distanțate

își denunță lutul

pe un pumn de zile

în anticamera sfârșitului

îngerul morții ascute

coase de unică folosință

îți înflorește masca a dispreț

în palme-mi cresc vocale

agățate de cer

cade hrană

Dumnezeu aseptic

Își împarte oasele