M-am născut din sprânceana Fridei Kahlo

[Nikol MerBreM]

 

a trebuit să tai în două

bucata aceea vie de cord

mestecată în dinții orbi ai destinului

și să umblu așa

sfâșiată

în ochiul lumii

jumătate carne plângândă

jumătate bisturiu

 

afrodite fake abia ieșite din spuma saloanelor de remodelare a sinelui

aclamate de lacheii de serviciu —

aghiotanți ai iubiților cu dare de mână —

își fereau îngrozite privirile sub sideful

pleoapelor-storuri

 

să îți porți sinele la vedere

atât de necosmetizat

tocmai în vremea regenerării celulare?!

o blasfemie

șopteau amețite de aurul topit

în bitcoini

ce înlocuiau treptat sângele

 

nu-mi păsa

trăsesem înspre mine consoanele

și-am început să schițez

direct pe plagă

în linii mari și apăsate

durerea

 

a e i o u

strigau eliberate vocalele

a e i o u

striga copilul meu rătăcit între două lumi de căderile tatălui său

a e i o u

strigau grave toate răsăriturile de până la tine

a e i o u

se stingea pe alei ecoul

 

până când ai apărut

și m-ai făcut să accept

că zborul nu e nimănui dator cu o temniță

că inima mea fusese mereu întreagă

doar trebuia să-mi amintesc:

m-am născut din sprânceana Fridei Kahlo

 

 

 

[Nikol MerBreM]

Mulțumesc pentru popas, Chris!

Drag,

Nikol

[Chris]

da, frumos!

[Nikol MerBreM]

Celor care au lăsat semnul de popas și lectură, mulțumiri cu bucurie!

Drag,

Nikol

[Nikol MerBreM]

Așa este, Vasilisia, acceptarea sinelui este primul pas în iubire. Nu poți cere celuilalt să iubească ceea ce tu nu iubești. Îți mulțumesc pentru că ai rezonat cu mesajul poemului meu și tare mă bucur că ți-a plăcut!

Drag,

Nikol

[Nikol MerBreM]

Mulțumesc mult, domnule Alexandru Bolache, mă onorează da-ul acela! Încântată că v-a plăcut!

Drag,

Nikol

[Nikol MerBreM]

Mă bucur că v-a plăcut, doamna Manuela Munteanu, deși, da, precum orice rană la vedere, textul acesta a fost, poate, mai greu de privit. Dar...m-am născut, poate ca multe alte femei, din sprânceana Fridei Kahlo. Atât doar,  mai mult ar fi fost chiar prea mult. Dar simbioza dintre scriitor și cititor naște, de fapt, poemul, la fel ca și simbioza dintre pictor și privitor, indiferent de cât de diferit este ceea este pus pe foaie de ceea ce este perceput. Vă mulțumesc!

Drag,

Nikol

[Nikol MerBreM]

Da, Mihaela, lupta dintre fake și real e tot mai ascuțită, ne cam înghite. Tare mă bucur că ți-a plăcut! Mulțumesc!

Drag,

Nikol

[Nikol MerBreM]

Vă mulțumesc doamna Mioara Manoilă, mă bucur că v-a plăcut!

Drag,

Nikol

[Nikol MerBreM]

Dragă Gabi, îți mulțumesc pentru apreciere, mă bucură! Mărturisesc că deși am scris poemul sub impulsul filmului bazat pe viața Fridei Kahlo, cu ale cărei nuanțe am rezonat într-o oarecare măsură, film în a cărui coloană sonoră era și cântecul de care pomenești, interpretat pătrunzător și aproape înfricoșător, de Chavela Vargas, am uitat acest amănunt până să îți citesc comentariul. Căutând să văd despre ce este vorba, am dat peste două versiuni diferite ale legendei din spatele cântecului, una dintre ele, mărturisesc, m-a înspăimântat de-a dreptul. Cum spuneam, am rezonat cu o parte din durerea Fridei, dar zbuciumul acesteia e atât de adânc, încât aproape că mi-e teamă să-i privesc uneori picturile, atât de multă durere transmit. Iar cântecul, de fapt legenda din spatele lui, a întrecut până și durerea necuprinsă a Fridei. L-am descoperit și în alte variante, cea oarecum mai comercială, cântată de Angela Aguilar, dar și varianta plină de sensibilitate a Sofiei Meneses. Uluitor cântec, de o fascinație tulburătoare, precum picturile Fridei. Mulțumesc pentru referințe!

Drag,

Nikol

[Nikol MerBreM]

Așa este doamna Monica Peșter, iubirea este deasupra oricăror răni, ce bine că ne-a fost dat acest leac! Vă mulțumesc pentru că ați avut curajul de a asculta notele stridente ale durerii!

Drag,

Nikol