în căderea dimineţii,

fă ca din mâinile mele să nu curgă nisip

şi nu mă da afară din vise

Doamne, 

dă-mi un arbore 

să-l umplu cu miez 

ca să crească după chipul și asemănarea Ta

Pe un ram să își întindă mama rufele la soare 

pe altul să pui o vacanță din zori până în seară 

și dacă poți 

așează-i pe umeri niște epoleți 

ca cerul să ia poziție de drepți

Tu trebuie să știi,

Doamne,

ce bine îmi potrivesc crucea în cel dintâi mugur 

apoi îm aranjez pletele în vânt 

și mă aplec pe rând…

mi-a intrat în colivia de marțipan 

un urmaș al eului de ieri 

zice că vrea să stea tête-à-tête cu insomnia mea 

și că are la purtător o carte verde unde pe coperta patru sunt eu

într-o bună zi nu o să-mi mai afli conturul 

deși nu am să rup nici o îngenunchiere din așternuturi 

și n-am să smulg nici o picătură din umbra sânilor mei

în tinerețe balansam hore de stele pe umeri 

ținând morțiș să fiu părtașă la orice limbă care se naște 

de parcă năvălirea universului își găsea loc de sărbătoare 

tocmai la masa mea

niciodată cupa trupului nu suspina 

iar inima mea stătea picior peste picior 

în propria noapte de primăvară

îl iubeam pe ilustrul necunoscut 

(obicei care mi se trage de atunci) 

neștiind că un rege rămâne gol  în iatac 

și nu o dată mi-am…

iubirea mea,

de unde vin

dragostea trăiește într-o lume care nu vede

părul mi se agață de mama

ca un pod cu întindere ancestrală

unde stâlpii ancorați în jocuri

spun că nemurirea doare



îmi este teamă că am să uit nasturii descheiați

între două întrerupte bătăi de cord

și dacă nu mai știu să te aștept

la capătul drumurilor

e pentru că vechi salamandre

ne taie duminica în fâșii



nu te îngrijora …

sunt tânără și moartă, iubitule 

a sosit momentul să mă întorci cu fața spre ritualul acela 

unde se îngână întunericul tău cu întunericul meu 

să faci dragoste cu stelele și cu țărâna 

ca un rege care și-a pierdul calul în bătălie

iată, îmi voi păstra vârfurile tinere 

cu o jumătate de cer strigăt 

și turnuri urcătoare pe înțelesul păsărilor

fiindcă lecţia de tango foşneste într-un coniac ce râde şi vibrează 

în naufragiu ochii tăi fredonează

prin coapsele mele acel 

,,Ticket to heaven'' de Dire Straits

acuma stăm pe două 

geamate suspendate şi desigur 

studiez etica având febra mai puţin transparentă

este un mod legitim de a tremura ca un demn exemplar al speciei

ar trebui să o luăm de la capăt 

fără să jucăm ruleta rusească ce a mai rămas 

din cubuleţele…

mereu mă așez în tine- 

drum pe care îl vezi când pâlpâie luna 

cu toate acestea strig fiecărei pietre pe numele ei 

și mă inund în seva zefirului ca o Evă în care dospește un nou film 

nimic nu mai seamănă a sfârșit de lume 

sau a lumânare setoasă de zbaterea cerului 



nu, nu, nu

n-aș vrea să mă îmbraci ca pe o femeie care știe caligrafia oglinzii 

sau să mă vezi luând forma unei…

mamă 

sunt asemenea unei febre risipite 

hăituită de poezie 

un plâns în amestec cu insomnie 

într o trează sămânță numită vis 

sunt un bob de rouă dezbrăcat de îngeri 

într-o toarcere ușoară

azi mi-ai ajuns în călcâi 

fără să-mi știi numele 

deși ți-am dictat mii de scrisori 

și m-am închinat odată cu tine 

trăgând pe nări aceeași odaie 

aceeași memorie 

același somn...

n-am înțeles cum colbul acesta 

se poate frământa în fulgere cu atâta furie 

deși mai mereu stă presărat pe aripi de fluture 

din ce pocal se adapă și se adună în sâni aprig 

atât de viu încât candela abia mai pâlpâie 

din ce unghiuri se adună în mâini hohotul vântului 

care-mi arde timpanele întâi 

de parcă nu e de ajuns colivia de care îmi lovesc coroana 

și îmi scot uneori harpa 

doar atât cât să simt pe buze un…

tot mai mult îmi picură miere pe ani 

și văd cum în nici o parte a lumii alergarea nu îmbătrânește 



dincolo de chipuri locuiesc lumini 

oglinzile devin din ce în ce mai însorite 

ca și când din ele cresc aripi albe 

iar undeva pe acoperișul Căii Lactee 

stau întotdeauna cărți încă închise 

în lanuri de grâu pătrunse de rouă

nici o zi nu e mai vie ca alta 

și depărtările sunt tremurătoare ca inima mea 

mereu, mereu în altă parte copilăria mă…

inima mea începe a învăța să trăiască într-un trup de femeie 

mă afund și mă trezesc vândută amiezii 

în numele unui foc veșnic 

nici o ieșire din ritual 

nici o ieșire...

se spune că sunt frumoasă așa 

neîntâmplată 

privită doar în ochi când mă desprind de țărm 

nici măcar gura nu îmi aparține 

merg înstrăinată întorcând spatele morții 

deși mă ademenește cu giuvaieruri și conduri de mireasă

niciodată duminica nu mă…

adânci se lungesc nemișcările 

doar răpitorii roiesc 

odată cu vântul în brațele Duminicii 



au venit vulturii 

au venit 

ne tremură sângele și cresc nopțile cum cresc ciupercile după ploaie 

la umbra cioatelor putrede 

ascunse cresc 

ascunse... 



știi senzația de scurgere printre degete 

atingerea aceea a fluidului în care timpul e continuu 

numai tu necernut? 

ne-a…

Iubitule vine cineva noaptea 

scotocește ceasul acela unde culoarul s-a voalat 

acolo unde trăim momentele de beție 

înainte de a le domestici 

m-am gândit să îți scriu că lașii se apropie de propria dimineață 

ca monștrii îmbrăcați în straie de călugăr 



Iubitule nimeni nu vede când se lasă seara 

trăiesc tot aici 

nu îmi pasă de primăvara asta nedeslușită 

sau de…

Nu știu dacă sunt văzduhul pe care îl despici 

risipind pulberi ce tremură în mii de sensuri 

dacă te țin pe umeri 

sau chiar tu mă treci acoperită de primăvară 



sunt distrată 

mi-e cald și mă prefac în litere 



cum faci de îmi aduci veșnicia ca pe o fată cu trup mai adânc decât iarba 

cum mă culegi din hainele mugurilor 

ispitindu-mă cu un nimb împletit în partea ta…

deși taci 

prefăcându-te că păstrezi îngerii plutind peste soare 

eu te gândesc și îmi fac nopțile înmiresmate 

fluturând zările 

măsurând și contemplând hotarele...

ca o metaforă taci 

țâșnitoare de sânge

vin pentru că mă chemi

caut din toate puterile 

să mă așez de-o parte și de  alta respirând

dar ciudate emoții mă cuprind 

mă petrec impudic și rânduiesc depărtări 

chiar la sânul…

de câteva anotimpuri 

nimic altceva nu mă face să strig tremurul dimineții 

decât acea privire în care-mi alunecă 

nenumăratele falduri tandre în sărbători

mi-am cumpărat pe un ban lumea aceasta 

apropiindu-mă cu trupul flămând de o grădină albastră

doar mătasea pe care stă scris zborul unui fluture 

mă face să știu că nu îmi aparțin 

nu voi purta bijuterii 

e plin de greieri în acest alfabet 

doar voi închide ochii când îmi vei…