Ora se-ntinde între noi, toarce

ca o pisică mulţumită

devine vreme, vremuire,

cade spaima

de mâine, implacabil

se-adună norii, răscolesc

ca nişte tauri negri ţărâna

trupurilor calde

pisica toarce, munţii crapă,

orele se prăbuşesc în fluviul

fără apă, de-a valma

cu viori sparte, frunze, coli

murdare cu scrisul ilizibil

noi, prometei –fără majusculă-

şi fără trufia

purtătorului de flacără

olimpică…

Părinte, Tu-ţi iubeşti copiii…

Îţi propun un troc:

eu îţi dau câţiva ani, vreo cinci,

Tu-mi dai, în schimb, alte picioare;

cu ochii şi urechile mă mai descurc…

şi cu mintea, ştiu cum mă cheamă

şi câţi ani am,

şi unde îmi duc traiul… într-o ţară

cândva grădină,

astăzi ruină şi, pe deasupra, bântuită

de jivine înspăimântătoare…

pe cei puţini şi buni, i-ai luat:

le-ai aşternut în…

Amurgul ne îmbie

cu o licoare sângerie

să bem, până ne-neacă

valul mătăsos

vom fi doi morţi, frumoşi şi tineri

pe-o plajă albă - soare si nisip-

cuminţi, vom aştepta

să prindem rădăcini

din rădăcini,

vor creaşte lujeri verzi, puţin săraţi,

nerăbdători

să poarte flori şi să hrănească

albinele luminii

şi fluturi zâmbitori

poate va creşte şi-o fântână

cu apă vie, pentru

doi…

Frumuseţea liniei ondulate

De ziua mea, să-mi dăruieşti

o linie ondulată nesfârşit

nu vreau patrate, romburi sau dreptunghiuri

linia frântă e

săgeată, bucuroasă de sângele tăriei,

călău, îndrăgostit de paloş

cuvinte şchioape, mers în cârje,

izbire de păsări în privire

să-mi dăruieşti o linie ondulată

ca înflorirea cireşilor la Tokio,

în vizuina soarelui-răsare,

unde s-a cântat prima…

Hai să-ţi mai spun câte ceva

despre oraşul turma

cu mii de capete

şi despre noi, cei care

mulgem laptele negru al tristeţii

şi-l bem aşa, crud, aburind, mirosind

a trandafir lichefiat

Tu dormi…

E vară, dimineaţa, porumbeii

uguie a lene şi deşert

bătrânii

mănâncă tot mai puţin,

beau apă,

toarnă şi-n farfurioare câţiva stropi

pentru păsări

când sunt bolnavi,

se uită…

despre balenele ceresti,

despre nimicul obositor,

despre fleacurile fiecărei zile:

găleata cu apă,

coşul cu mere,

lampa pe care o aprindem să ascundă umbra

sunt, toate, semne

ţi le las pe drum

în ele, mă vei regăsi, întreagă.

Stai lângă mine, să vorbim

despre grădina pârjolită

pe lângă care am trecut mai ieri,

grădina cu iarbă arsă, având, în centru,

o cruce, şi

pe cruce, un…

Sunt întrebari

care se pun

cu tunetul făpturii şi-al planetei

Cel Care ştie să răspundă, tace…

întrebarea

e în ape, în grâu, în drumuri,

în trenuri fără gări,

în rezumatul care suntem

apar fisuri în tâmple,

recifuri, mitraliere,

se încing

cuptoare-n crematorii,

ninge cenuşa

osului alb de dorul de-a fi fluier,

vârstele ard la junghetura…

 Redivivus, Diogene!

ca si antan,

- căci asta-i scrisa lui -

bântuie ca un prins între ceruri

cu felinarul aprins

şi caută

un om

să scrie,

să cânte,

să danseze,

căci moartea se sfieşte

când se poticneşte

de-o pezie, un cântec sau un dans

şi umblă Diogene

ca o nalucă prinsă între ceruri

şi strigă, strigă, strigă,

căci strigăt după om, după…

În grădină, lângă poartă,

un nuc adolescent pe lângă care, zilnic, la aceeaşi oră,

trece un semn de întrebare

cu pas şovăitor ca un poem desculţ

şi umerii căzuţi sub greutatea

vinii moştenite

- nimeni nu l-a-ntrebat de vrea să fie –

În ochi, strat peste strat, tristeţea cât un munte

abia ieşit din mare

Un buzunar, întors

în celălalt, un ban

de pâine

sau de…

S-a stins lumina
am coborat pe scara fara ochi
si m-am gandit la 2 m sub pamant
de-acolo,
au urcat la suprafata
chipuri...

ps. ma mai joc putin si azi! :D    De luni redevin serioasa!

ne jucăm cu mingi

le prindem, le azvârlim în sus,

la stânga, la dreapta, înapoi

- să rămâna ceva şi în urmă, fie şi numai

o dâră prin aer -

pase cât mai precise

da, mai nimerim şi pe-alături

orice vânător

ratează, din când în când, ţinta

am prins mingea

pe care scrie fluture

ţi-o trimit pe cea cu înscrisul

înger

iată-le, se ciocnesc în aer

mingiile-stele

cresc roşii…

Mic tratat despre contrazicere/contradictii



Mi s-a spus deseori,

sub forma de repros:

- iti place sa contrazici! -

sau de intrebare:

- de ce-ti place sa contrazici? -

i-am privit

ca-ntr-un muzeu abstract

pai,

nu suntem toti un ghem, ghemuri

de contradictii?

creste in mine contrazicerea,

in…

Pygmalion

Mi-am aruncat în traistă o daltă de cleştar

şi am pornit spre răsărit să sculptez lumina

cât încă doarme, felină blândă, între umbre

lumina leneşă, lascivă, insinuantă,

apa străvezie în care naufragiază

păsări, peşti, avioane, zei obosiţi

de rugăciuni, ofrande, fum de jertfe

lumina-asasin,

lumina-mamă,

lumina-tot

a celor şapte plus una zile

merg

spre ora magică în…

Ceasul anunţă miezul zilei

în fereastră, colina îşi ondulează coama

şi dincolo de ea,

dincolo de,

dincolo,

alte coline,

munti,

câmpii

până la contopirea în albastru

legănat, legănător, adânc,

îndurerat

în coltul ochiului, atârnă

un bob sărat

în bob, închisă, o tavernă

egeeană

pe ţărm albastru…

Nu vrea…

Când ochii lupilor se-aprind,

pădurile

devin fosforescente

sub pielea vie, oasele

uită psalmii

de rugă, de blestem, de vindecare

Fiara

îşi ascute ghearele

Nimicul urmează

să-şi primească prada

Gândul

dispare în negând,

sensul, în nonsens,

rostul îşi pierde rostul, şi

raţiunea

intră în cuşcă

şi azvârle cheia

reversul…

În faţa mării, să nu râzi!

Să-ngenunchezi,

să te închini,

să taci! Tăcerea

îţi va deschide-adâncul

şi-ţi va întinde mâna, să cobori

scara cu un singur sens

- în centrul tău – acolo, vei auzi

lumina

cum îşi plămădeşte floarea.

În faţa mării,

aici – e peste tot,

acum – e-ntotdeauna,

clipa, ora, secolii

sunt una.

fumul ţigării e penelul

din care cresc pe pânza nopţii

spirale plutitoare

din spirale, cresc

Debussy

şi ploaia

patul răvăşit

este un câmp tăcut

macii

s-au întors în lan

măştile

revin la locul lor

o altă zi…

Sunt poeme

cărora trebuie să le rezişti

cum rezişti disperării

tale sau a unui prieten

chiar dacă Dante

pe marginea de flăcări

a unuia din cercuri

a răguşit strigând

“lasciate ogne speranza”

Există un miez fierbinte în cuvânt, un cuptor 

în care tăcerea

se coace ca cireaşa,

de unde putem

să o extragem, reinventăm, reînvăţăm,

cum reînvăţăm înotul,

mersul,

văzul, auzul, tactilul, gustul, mirosul

Căci

Dacă uităm  să mergem, la ce bun drumul, drumurile

cu toată splendoarea lor, cu aventura, cu castanietele

care trezesc furtuni

daca uităm să mergem,…

La capătul privirii

trec turme de viţele

la primul lapte

pasc iarbă albastra, sunt

frumoase ca mamele tinere

eliberate de durere

durerea

a trecut în ţipătul pruncului

şi va sta acolo, nestingherită,

până intră în gară

ultimul tren

Mama surâde…

poate pruncul ei

va fi pescar de culori

sau sculptor de poeme în gheaţă

poate pruncul ei

va atinge…