Bătrânul semn de întrebare

[Anca Tanase]

 

În grădină, lângă poartă,

un nuc adolescent pe lângă care, zilnic, la aceeaşi oră,

trece un semn de întrebare

cu pas şovăitor ca un poem desculţ

şi umerii căzuţi sub greutatea

vinii moştenite

- nimeni nu l-a-ntrebat de vrea să fie –

 

În ochi, strat peste strat, tristeţea cât un munte

abia ieşit din mare

 

Un buzunar, întors

în celălalt, un ban

de pâine

sau de luntre

 

Mi-a povestit

că locuieşte-ntr-o fereastră

şi se-nveleşte noaptea cu oceane

 

Cândva degetele lungi, subţiri,

chemau viori,

treceau cu păsări prin ninsori,

desenau hărţi pe-o piele luminoasă,

făceau din curcubee cuiburi

pentr-un cuvânt fierbinte, rătăcit

în miezul unei pietre

 

Doamne, întoarce-i sângele,

cum plugul, primăvara, întoarce prima brazdă,

cum ziua înoată împtriva nopţii,

cum cel aproape răpus de sete,

regăseşte bucuria jocului

în ploaie.

 

Întoarce-i, Doamne, sângele

în roşu vin

şi el, şi eu

avem acelaşi nume.

 

lass=MsoNoSpacing>căzuse în faţa unei catedrale.

[Anca Tanase]

Vasilisia, multumesc!

[Anca Tanase]

Dl.da Coza: de acord, multumesc!

[Anca Tanase]

Multumesc, Augusta!

[Anca Tanase]

Multumesc, Gina

[Anca Tanase]

Multumesc, Gabriela!

[Ion Lazăr da Coza]

împtriva > împotriva

Primele două versuri sunt proză curată. Un pic de schimbare a topicii n-ar strica.

Omul e un semn de întrebare? Se pare că da.

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

M-am învelit și eu cu oceanul poeziei tale. În ultima vreme mi-a fost cam frig. :)

corect este sub greutatea vinii moștenite

[Chris]

mi-a plăcut semnul acesta sortit a se întreba încontinuu! :)))

[gina zaharia]

Prețuire!

[Gabriela Grădinariu]

Cît de frumos te definesc versurile acestea  și ce minunată fereastră ne dechizi și nouă ! Felicitări!