La capătul privirii
trec turme de viţele
la primul lapte
pasc iarbă albastra, sunt
frumoase ca mamele tinere
eliberate de durere
durerea
a trecut în ţipătul pruncului
şi va sta acolo, nestingherită,
până intră în gară
ultimul tren
Mama surâde…
poate pruncul ei
va fi pescar de culori
sau sculptor de poeme în gheaţă
poate pruncul ei
va atinge piatra
şi va ţâşni izvor
poate va înălţa troiţe
la răspântii de păsări
sau va mulge
viţelele frumoase
din Calea Lactee
Mama surâde…
trenul
e departe!
Adaugă un comentariu
graţie poetică, lirică difuză dar nu estompată, repetiţia nu anulează poezia o potenţează
Multumesc Ioana!
OOO, Vasilisia, multumesc! :)
Multumesc, Augusta!
Multumesc, Gabriela, dar minunati sunteti voi, cei care-mi acordati din timpul si bunavointa voastra!
Multumesc, Sofy!
Dl, da Coza: e de bine sau de rau? oricum ar fi, multumesc pt. trecere si semn!
Am rămas ca boul la poartă nouă!
da Coza
Şi trist şi frumos... dar şi bucuria de a fi mamă, de a visa pentru odorul tău, indiferent de obstacole.
Am citit cu încântare, Sofy!
Anca, ești minunată !
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE