în lipsa vederii

 simt scoarța copacilor

 ca pe o brazdă vie

 rădăcinile acestora sapă

 galerii diogenice

 cresc aripile cinice ale gândurilor

 din mușchiul grav(at) al pădurii

 păsări surâsuri în zbor

 își fâlfâie neliniștile sofisticate

 iriși goi sorb lacrimile norilor 

 noma(n)zi 

 fulgeră în oglindă

 frumusețea hâdă a…

te privesc să-ţi culeg zâmbetul

şuviţa rebelă căzută pe frunte

păsări descătuşate îşi fac de cap

în cerul somnului tău

te adun în căuşul ochilor

 să-ţi sorb răsuflarea

pe geam o stea îşi întinde gâtul

te acopăr cu privirea 

stelei nu-i este îngăduit

 să-ţi prindă visul

e numai al meu

vreau să-ţi sărut gândurile negândite încă

să înmugurească pe buzele mele

să-mi lipesc trupul de…

tăcerile mele

s-au făcut paznici de noapte

stau

ca la un capăt de pod

pe umărul tău

și așteaptă în cutia milei

o vorbă

una

 …

Libertatea-i tot o închisoare

Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

te iubesc tu

te iubesc tot

fără doar şi poate

când vii când pleci

şi când mă speli în ape reci

când gândul nu socoate

şi când zici nu

pentru că da

mai ţin în buzunar

o arestată stea

doar doar o vrea

a lumina

părerea mea senzaţia ta

de prin perdele

trase grele

peste ferestrele căprui

cu genele zăbrele

ZiFrumoasă (Mihaela Călin…

Cuvântul tău
plutește
printr-un deșert
de lacrimi,
cristalizate în flăcări.

Ușa păcatului
are zăvor de cuvinte,
al tău luându-și viața
din cerneală de venin.

Ușa serenitații
înoată prin porii fanteziei,
transcende
în întuneric;
cuvântul tău...
străpunge ochii luminii.

Cuvântul meu,
distrus din temelii,
închide zăvorul păcatului...
adoarme
la pragul serenitații.

Cuvintele tale sunt obsesii…

taie rădăcinile în mii de bucăți 

suflarea să-ți fie adâncă

să mă spulbere de la fața ta

dar lasă-mi te rog urma 

e numele meu acolo împietrit

am fost odată eu

am crescut m-am întins răsucit

pe toată suprafața sufletului

nici eu nu mai știu pe unde sunt

lumea trece prin noi

când verde când căprui

ochii mei sunt la…

s-au aşezat peste timp, una câte una,

ascunzând copilul din mine. Doar

sufletul l-am lăsat să zboare în zări,

să se facă mare.

Îi mai trimit din când în când câte

o ploaie

să-şi aducă aminte

din fâlfâirea aripilor sale,

să mă dezgroape

din amintiri.   

Mă pierd în lumea gândurilor tale

şi mă găsesc târziu prin amintiri,

mă simt legat cu lanţuri fără zale

de rădăcina multor plăsmuiri.

Doar glasu-mi sângerează ruginiu

topind ecou-n valuri de lumină,

şi-n gândul tău te preţuiesc târziu

de parcă-i fi o lacrimă străină.

Mă dor obrajii-n prag de înserare

prin riduri se strecoară alt amurg,

şi cred mereu în vechea întâmplare

din care aşteptările se scurg.

Sunt…

 regina-nopții miroase orbitor

 a cer despletit

 recunoaște pașii demni 

 de crin imperial

 în sunetul excitat al ploilor

 albastrul furtunilor

 (des)cântă nori retorici

 irup fulminant contraste (s)umbre

 culori tangente

 oglinzi disecă un perete cast

 albul își ascunde

 violența în peșteri monodeiste

 copacii ca niște schelete…

respiră-mă
aspiră-mă

 încet
ca pe un praf

obraznic
alb
încăpăţânat

să crească din nimic
(pe buzele tale aseptice)

lasă-mă să te invadez
cateter
să-ţi astup în vreun

 fel toate îndoielile
şi găurile

din sufletul pustiit

închide-mă în tine
şi n-am să-ţi mai cer nimic!

Joacă picurii căldurii

Pe asfaltu-ncins de Soare.

Doarme freamătul pădurii

Chiar și-n vise călătoare.



Pe sub streașini, rândunica

Își mai ceartă rândunoiul,

Că-i un tată de nimica

Fiindcă n-a cărat gunoiul.



Înc-o vară cucul cântă

Mințind cuca c-o iubire;

Crezi că poți să iei la trântă

Lenea care-i doamnă-n fire?



Pentru…

Aşteptare

M-am lipit de o clipă, c-o uşoară sfială…

Parcă nici nu mai ştiu când şi cum m-am lipit!

Dar simţit-am atunci,  prin plutirea astrală,

Mângâieri însetate căutându-mă-n timp.

Mă ştiau mai demult, când stăteam lâng-o stâncă,

Şi priveau cu dorinţa să mă-nvăluie-ncet!

Însă timpul discret, le-a şoptit ,,Mai staţi încă!

E aici de când lumea şi aşteaptă-n secret

Doar un foşnet de pas şi un…

Lacrima inimii tale îmi mângâie dorința

prea plină, prea goală,

rug aprins al speranței tăvălește amintiri,

fierbe iluzii și sânge,

atinge cu sete gânduri înfrigurate,

le conduce, vulcanic, prin vene firave

cu strigăt de…

Mănânc litere de lumină

pe furiș

de pofta ochilor obișnuiți

să facă din sărbătorile hârtiei

calești trase

de prezentul potcovit

cu chiotele nevederii.

Taciturni,

bătrânii mei ochelari

își freacă lentilele

cu piele

de dioptrii gură-cască.

Viață ușuratică de cuvintier

sfredelind

cearcănele grijii pentru sănătatea

limbii…

palma se deschide

o fărâmă de cer cade în ea

apoi pumnul întemnițează un strop divin

și printre degete lasă curgerea să se elibereze

femeia cu ochi de zăpadă nu poate fi departe

în iernile ei și-au făcut cuib păsările

fulguie timpul a secundă înghețată

și vântul se spovedește când inima ei nu mai bate

străzile numără singurătăți care se armează pe rând și ochesc

atunci mor…

mă stropea în rafale, (parcă) cu găleata,

ca la un concurs de tricouri ude. Se vedea  

tot prin trup. Mi-am înfăşurat părul

într-un turban încropit

în grabă

dintr-un prosop. L-am coafat

să-mi ascundă sufletul

cât trupul

l-am agăţat pe sârmă, la uscat. Trebuia

să fie martor

la nuntă. La nunta sufletului regăsit

în albastru

stropit de roşu aprins

pe cărări de gând

ale…