streaming

[petrut dan]

cu gândul

la merele tale gura mă ia pe dinainte

cel mai bine îți stă departe de ceilalți

streașină la ochi

palma ascunde dorința

 

în loc de răspuns primești un timp

să nu fii văzută când ții post

de bărbat

mâna îți tremură pe carte

 

în cădere jupa atinge butonul de panică

vântul îmi smulge înjurăturile

frunze cu gâze în spirală

pe spatele unei ilustrate scriu tot ce-mi trece

prin minte

fuck you vibrează diferit

după sunet mulți vor şti că sunt de la mine

 

cine mai taie așa

 

noaptea întreagă

peste curtea vecinilor

ne batem cu bulgări printre uluci

pe labele dinapoi lupii mârâie luna

înșiră constelația

omului

nimic nu i se pare greu înainte de moarte

 

țin cont de cuvintele tale

până la febră

aşteptările mele te sperie

tren de noapte suspendat deasupra unei prăpăstii

tăcerea amplifică totul

pun degetul mare ușor de convins

 

mulți nu ar bea după mine

 

[Vasilisia Lazăr]

Un poem care nu-ți permite să respiri în ritmul tău, ci doar în ritmul lui, un poem scris cu patimă, un fel de uraniu radioactiv.

[petrut dan]

Maria, mă bucură felul în care ai rezonat, apreciez semnul și analiza ta lipicioasă parcă din făină și apă sau clei de copac, drag!

[petrut dan]

Nikol, îți mulțumesc, apreciez prezența și cuvintele frumoase, cu drag!

[petrut dan]

Ana-Maria, îți mulțumesc frumos, bună dimineața, drag!

[Maria Mitea]

Dan, un poem scris în plină forță poetică, dar și ”

tăcerea amplifică totul

pun degetul mare ușor de convins

 

mulți nu ar bea după mine” 

ce mai,

versuri de pus la inimă, e plin de metafore poemul, și conținut, stare:

” cu gândul

la merele tale gura mă ia pe dinainte ” ... sau ”în loc de răspuns primești un timp” - versuri de invidiat, pentru că din momet ce le-ai citit nu-ți mai ies din cap, ca niște săgeți, 

Mi-a plăcut mult, în special că poemul e lung dar nici nu am simțit, citești și parcă tot vrei să citești,  da poezie, mai bine zis cititorul simte generozitatea poetului,  cum și-a înșirat sufletul pe hârtie ca un lipici făcut din clei de copac, sau făină și apă ... 

[Nikol MerBreM]

Da, probabil că, paradoxal, ,,tăcerea amplifică totul", tăcerea înțelesului ascuns printre rânduri și găsit altfel, mereu altfel, de către cititor. Cu fiecare grupaj de versuri, poetul aruncă flash-uri, descoperind, una după alta, scene lirice de o intensitate la granița dintre extaz și durere. Între flash-uri, beznă. Bezna în care cititorul este atras să își caute propriile sensuri, să își scrie propria poezie, la invitația din titlu a autorului, aceea de a păstra streaming-ul. Intens!

Drag,

Nikol

[Ana-Maria Butuza]

Gelozie, iubire, abstinență, așteptare. Intens!👏

[petrut dan]

Monica, îți mulțumesc frumos pentru prezență și semn, bună dimineață, cu drag!

[petrut dan]

Domnule Corneliu Neagu, de obicei oamenilor de artă li se întâmplă, deci vă înțeleg foarte bine, cu respect!

[petrut dan]

Domnule Stănescu Valentin, vă mulțumesc frumos, apreciez prezența și comentariul, cu stimă!