se făcea că țineam în mâini
o poză cu domnul Mihai Șora
stând pe prispa unei bisericuțe din lemn
era vară în poză
și era dimineață
privirea lui

întâlni privirea mea
și-mi spuse

„ce înseamnă a visa ca în copilărie?
 înseamnă a-ți lua visul în serios”

pe când eram copil
mi-am făcut ceas
cu dinții
pe încheietură
să văd cât timp mai e
până devin Om Mare

vă rog
era doar un joc
nu știam ce spun
dați-mi înapoi copilăria
n-am vrut să fac rău nimănui
dați-mi-L înapoi pe Dumnezeu

despre ochii albaștri

în care am naufragiat de bună voie

până ce pielea mi-a devenit fină

ca lemnul plutitor

despre femeia ce s-a vopsit

în culorile lunii

și s-a lăsat pradă

foamei lupilor mei

despre femeia care știa fiecare stea

după nume

orb fiind m-a sărutat pe frunte

de-atunci urc pe lumina ei

ca pe un munte

gustul vocii Tale

L-aș unge pe tăcerea mea

ca pe-o felie rotundă de soare

o lume întreagă moare de foame

ei nu vor să vrea

din cuvintele Tale