Scufița Roșie pentru adulți

[Elena Mititelu]

Scufiţa Roşie pentru adulţi

 

Când eraţi micuţi, părinţi,

Auzit-aţi de Scufiţă?

A crescut draga fetiţă!

Dar de ea voi ce mai ştiţi?

 

Toate câte am aflat,

Eu o să vă spun îndată,

Ce-a păţit frumoasa fată,

De când viața i-a salvat!.

 

Şi cum timpu-ncet s-a scurs

Şi mândreţea de fetiţă,

A trecut de grădiniţă,

În a vieţii greu concurs,

 

Ziua la televizor,

Sau pe străzi, mergând aiurea,

Nu a mai văzut pădurea,

Decât pe calculator.

 

Pe facebook, timp irosit…

Nu-şi mai asculta părinţii,

Căutând să-i vină prinţii,

Din mulţi, unul s-a ivit!

 

În poiana din brădet,

Curioasă rău din fire,

A chemat la întâlnire,

Tipul de pe internet.

 

Fără să gândească mult,

Într-o noapte înstelată,

A plecat naiva fată,

În a dragostei tumult.

 

Din tufiş îi sare, zdup!

Speriind-o, drept în faţă,

Şi ţinând-o strâns în braţă,

Ditai namila de lup.

 

- Eu, nu am nimic să-ţi spun,

Să nu ţipi, că nu e  bine,

Şi, oricum, nu scapi de mine,

Vreau pe tata să-l răzbun!

 

Şi-uite-aşa, să mă distrez,

Să nu-mi spui cum a stat treaba!

Tata se ţinea cu baba,

Mai întâi te violez!

 

I-a găsit dormind în pat,

De asta nimeni nu ştie

Şi, de crudă gelozie,

Vânătorul l-a-înjunghiat!

 

I-aţi băgat pietre pe gât

Şi din pura întâmplare,

V-aţi distrat nevoie mare,

Până când l-aţi omorât!

 

* * *

 

Înjosită, lângă-o cioată,

Plângea fata de ruşine:

- Cine mă mai ia pe mine!?

- Te mai vezi şi măritată?!

 

Plină de frică Scufiţa,

Rămasă cu ghinionul,

Lupu-i luase telefonul,

Dar, şi-a luat şi tălpăşiţa!

 

Se-ntâmpla ca nu departe,

De la locul cu pricina,

Sta tot singură bătrâna,

Fetei îi deschise-n noapte.

 

Şi, trecând peste coşmar,

Se sfârşi-ntreaga poveste,

De astăzi Scufiţa este…

Nevastă de pădurar!

E. M.

[Ion Lazăr da Coza]

Minunat!

da Coza

[Elena Mititelu]

Încântată de semn, mulțumesc!

Prețuire!

Ion Lazăr da Coza a spus :

Minunat!

da Coza