ÎNSEMNE CULTURALE, la sfârșit de drum? NU!

[Ion Lazăr da Coza]

 

          Când pui prima piatră la temelia unei construcţii, inevitabil te gândeşti şi la faptul că va veni timpul când vei prinde şi ultima şindrilă în vârful acoperişului. Dacă îţi place mult ceea ce faci, dacă vezi că roadele muncii tale sunt frumoase şi apreciate, speri ca acest moment să vină cât mai târziu. Am plecat pe drumul numit ÎNSEMNE CULTURALE pe data de 23 mai 2012. La vremea „ultimei şindrili” se fac bilanţuri. Pe parcursul celor patru ani şi jumătate, în acest spaţiu virtual, s-au întâmplat lucruri mirabile, dintre care amintim câteva:

• Ne-au însoţit pe acest drum 836 de călători (la ora întocmirii acestor rânduri, sunt 644 de membri activi, 143 au părăsit reţeaua, iar 49 au fost suspendaţi);
• Din start, am conceput Site-ul ÎNSEMNE CULTURALE ca pe un cenaclu literar-artistic online, ca pe o anticameră la marea literatură, deşi am avut în permanenţă cel puţin şapte-opt membri demni de cele mai mari distincţii literar-artistice ale României. Fireşte că ne-ar fi plăcut să fi avut câţiva critici literari autentici care să cearnă şi să certifice creaţiile ce au onorat acest site. Dar să nu uităm că printre administratori, postatori şi cititori, au fost şi absolvenţi de Filologie, care au avut un cuvânt greu de spus. Însă grosul comentatorilor l-a format pasionaţii de literatură şi confraţii întru înnobilarea cuvântului. Şi părerea lor a atârnat mult şi veridic. Unii comentatori au făcut adevărate analize literare pe text, alţii au insistat pe minusurile din texte, iar unii au lăsat doar un semn de lecturare. Mulţi autori au vrut să le fie disecată opera şi să fie criticaţi la sânge. Câţiva au şi plecat din această cauză. Alţii au plecat tocmai că le-a fost analizată „opera”. Ce le-am putut spune acestora? Că noi nu căutăm defecte acolo unde nu sunt. Dacă textul avea valoare, un cuvânt de laudă cum ar fi: „Superb!”, „Excelent!”, „Place!” etc. a fost suficient. Remarcând această etichetă, ceilalţi creatori, în mare parte novici într-ale scrisului, aveau un reper, o ştachetă de atins. Pe cei nemulţumiţi de criticile primite i-am îndemnat „să nu pună la inimă”. La urma urmei, nu de pe ÎNSEMNE CULTURALE s-au dat referinţe pentru Academia Suedeză (Da, da, e cea cu premiile Nobel!) şi nici referate pentru a intra în USR sau LSR… Cei ce s-au considerat persecutaţi au dat bir cu fugiţii în locuri mai calde, căutând doar... pampleziuri, fără să se întrebe de ce le-am fi vrut răul. Treaba lor. Nu noi am avut de pierdut. Cum spuneam, acest site a fost conceput ca un cenaclu online, deschis tuturor curentelor literar-artistice, deschis elitelor, dar şi celor care au luat literatura în serios, dorind să-şi facă un nume, dorind să intre pe uşa din faţă în lumea literaţilor, şi nu au îmbrăţişat păguboasa zicere tipic românească: „Las' că merge şi aşa!”. Fireşte că am întâlnit şi creatori ce s-au crezut infailibili, ori cu un orgoliu hipertrofiat, care n-au reacţionat la sugestii şi sfaturi, sau acei promotori ai „curentului progresist” („stil neîngrijit”, cum mai este cunoscut… mă rog, impotenţa, incultura, indolență, lenea sau aroganța trebuie justificate cumva, nu?), ce susţineau că mesajul e totul (tare-am vrea ca acestora chivuţa să le zugrăvească odaia cu roata de la bicicletă, nu cu trafaletul)…  Mulţi am avut de învăţat, mulţi am dat mai departe ceea ce ştiam… Dacă am ajuns unde am ajuns, asta se datorează tuturor membrilor acestui site – cei mai talentaţi şi mai frumoşi creatori din lume, cărora le mulțumim cu această ocazie pentru fidelitate! – dar şi albinuţelor din Administraţie: Sofia Sincă, Gina Zaharia, Corina Militaru, Valeria Merca, Ana Cîmpeanu, Mihaela Popa, Melania Briciu Atanasiu, Bolache Alexandru, Iris Marinov, Gabriela Grădinariu, Violeta Florentina Ion, Maria Ileana Belean, Augusta Cristina Călin, Staicu Laura Marinela, Maria Elena Chindea, Mihaela Roxana Boboc, Angi Cristea – persoane dragi nouă, ce au contribuit la prestigiul site-ului, cât au fost administratori şi pentru care nu avem decât un simplu, dar sincer, Mulțumim!
• Pe BLOG-ul site-ului sunt postate 13.885 de poezii (în realitate, numărul este mult mai mare deoarece, atunci când s-a retras un poet, s-au neantizat şi postările acestuia);
• FORUM-ul (arena rezervată numai prozatorilor) a ajuns la 144 de pagini, aproximativ 1.436 de postări;
• În cele peste douăzeci de GRUPURI, diversificate tematic, s-au purtat nenumărate discuţii. Amintim câteva dintre cele mai populare: Figuri de stil – 17.956 de vizualizări, Virgula, câteva reguli simple de utilizare – 10.447 de vizualizări; La ceas aniversar – 1.007 vizualizări; Haiku, Tanka, Senryu, Sonet – 705 vizualizări;
• La mare cinste s-au plasat cele 10 CONCURSURI de poezie, proză, eseu şi dramaturgie, cu mulţumiţii şi nemulţumiţii lor. Paginile unde au fost postate rezultatele ultimului şi penultimul concurs, de exemplu, au avut 1.204, respectiv 2.775 de vizualizări;
• Lăudabilă e şi BIBLIOTECA ONLINE, care numără peste 55 de cărţi virtuale semnate de membrii noştri. Pentru mulţi dintre noi, văzându-ne cartea în format electronic, a fost un imbold de a o tipări. Am atras atenţia, la timpul respectiv, asupra unor aspecte ce pot fi întâlnite mai ales la volumele de versuri: site-ul a „editat” cărţile digitale cuprinzând poeziile unui autor, postate la un moment dat şi în ordinea cronologică a postării, fără a ţine cont de viziunea acestuia asupra întregului – asta din dorinţa de a face surprize – însă pentru tipărire, manuscrisul trebuie să aibă perspectiva autorului, care să transmită perfecţiunea cercului şi nu hazardul entropic al liniilor frânte (dar poate că şi acesta – hazardul – are farmecul lui!), ştiut fiind faptul că unele poezii capătă un plus de valoare în vecinătatea altora, precum şi inversul e valabil. Apoi sunt anumite poezii care, deşi sunt valoroase, nu-şi au locul în acea carte, şi a renunţa la ele este un act de înaltă autopreţuire. Am insistat pe faptul că nu tot ce postăm în spaţiul electronic e bun şi de tipărit. Până una alta, adevărata carte de vizită a noastră, ca scriitori, rămâne volumul cu ISBN, de aceea am insistat pe maximă exigenţă când trimitem manuscrisul spre editură. Odată tipărit şi scos în lume, el nu ne mai aparţine şi nu mai putem să-i fim alături pentru a-i scuza sau repara greşelile – devine orfan. Depinde de noi dacă „orfanul” străluceşte ori e de doi bani şi aceia calpi… Din păcate, ghilotina cade şi pe mulţi dintre cei ce şi-ar fi meritat locul pe raftul bibliotecii noastre nu-i mai putem bucura;
• Prin LIBRĂRIA ONLINE, am căutat să facem ceva concret pentru membrii cu volume tipărite, ei putând să-şi valorifice tirajul, scoţând la vânzare cărţile pe „taraba” virtuală a site-ului, de unde doritorii de miros de cerneală tipografică şi foşnet de hârtie au avut posibilitatea să comande titlul dorit;
• Însă „briliantul coroanei” rămâne totuşi antologia site-ului – Autograf pentru m(â)ine, care cuprinde 60 de autori (scriitori şi artişti plastici).

          Exemplificări se mai pot face, dar ca să nu abuzăm de răbdarea Domniilor voastre trecem la câteva aspecte generale, chiar dacă unele dintre ele au mai fost abordate şi cu alte ocazii.

          Cert este (şi-o spunem cu toată modestia, dar neuitând şi de neîmpliniri, cum ar fi: lipsa unui dialog mai amplu, mai cald, sfaturi mai elaborate, cu mai mult profesionalism…) că de la apariţia acestui site, în mediul online, preocupat de literatură, se scrie mai curat româneşte, se scrie cu diacritice, cu mai puţine greşeli gramaticale, de exprimare şi de redactare. Am luptat împotriva

„romfranglezei”, a barbarismelor, a infantilismelor grafice sau a teribilismelor de orice fel. Am militat ca limba română să nu devină „limba Turnului Babel”, acceptând totuşi că o limbă e un sistem viu… Şi totuşi a venit timpul, după cum spuneam şi la început, „să batem ultima şindrilă în vârful acoperişului”. De ce o facem (că doar aceste fenomene nu pot fi extirpate definitiv)? Evident că un astfel de site, cum e ÎNSEMNE CULTURALE, şi-ar justifica existenţa chiar dacă ar avea și un singur membru, însă cum pentru găzduirea site-ului, reţeaua NING cere lunar fondatorilor 25 de dolari, cu toată dragostea pentru acel unic membru-creator, nu merită acest efort financiar. Şi aşa ne gândeam de ceva timp să punem capăt acestui demers cultural, deoarece tot mai mulţi membri, considerând că astfel de spaţii nu-i mai cuprind ori sătui de oglinda pe care le-o puneam în faţă, au preferat fuga pe Facebook, după like-uri, adesea, de complezenţă. Însă decizia ne este forţată cumva de mizeria celor de la NING, care, începând din luna octombrie, în loc să ne dea un bonus pentru consecvență, vor ŞAIZECI DE DOLARI PE LUNĂ! Poate că suma ar fi frecventabilă şi în aceste condiţii dacă am întâlni, din partea creatorilor, aceeaşi luminoasă emulaţie, acelaşi entuziasm ca acum patru ani şi jumătate… Oricum, adevăraţii autori simt că „monastirea” e terminată şi nu-l aşteaptă pe Negru Vodă (alias, Măria Sa, Cititorul) să-i certifice opera, să-i ordone alta. Cu aripile făcute pe ÎNSEMNE CULTURALE, ori doar întărite sau testate aici, vor zbura mult şi bine…

 

          În loc de post scriptum, rugăm membrii să-şi salveze, dar să nu șteargă,  materialele de pe site cât mai repede posibil. Doar cărțile virtuale din ISSU vor rămâne, restul conținutului va dispărea odată cu închiderea site-ului.

          Lumină în suflete, inspiraţie, celebritate pozitivă, sponsori, fericire şi prosperitate vă urează şi vă doresc în continuare fondatorii:

                                   

                                                                                                      Vasilisia și Ion Lazăr da Coza

          

          (Pentru a ne păstra brandul, ÎNSEMNE CULTURALE va funcționa, în viitor, ca grup, pe facebook, sub aceeași titulatură, dar nu va fi nici pe departe la fel.)

NB: Aceasta a fost „scrisoarea de despărțire” postată în data de 11 septembrie, 2016. Datorită unor oameni generoși, soarta site-ului ÎNSEMNE CULTURALE a fost salvată! Cum? Citind comentariile de mai jos, vă veți edifica. Noi ne facem datoria de onoare să prezentăm și aici lista cu donatori, cărora le mulțumim din suflet!

*

*       *

Din extrasul de cont a reieșit că următorii donatori au depus banii în contul:

RO82RZBR0000060016707555

titular cont: LAZĂR VASILISIA (Raiffeisen Bank)

***

teodor dume - 200 de lei;

Florin T. Roman - 200 de lei;

Mica - 260 de lei;

Valeria Merca - 200 de lei;

Calliope - 150 de lei;

Anonimus - 400 de lei;

Myriam - 100 de lei;

Fica - 100 de lei;

Laura H. - 100 de lei;

Melania Briciu A. - 360 de lei;

Minerva - 60 de lei;

Adelina - 300 de lei;

Maria Giurgiu - 100 de lei;

Carmen Aldea - 100 de lei;

Rădița Răpeanu - 100 de lei;

Ioana Vlad - 400 de lei;

Tudor Cicu - 200 de lei;

Selena - 440 de lei;

ica matei - 100 de lei;

Elena Mititelu - 100 de lei;

Violeta Trandafir - 150 de lei;

Enea Gela - 100 de lei;

Darius Decebal - 400 de lei;

*

*       *

[Camelia Ardelean]

Nu pot să cred!! Nuuuu... nuuu... nu vreau! Punct! :-(((

[Camelia Ardelean]

PS: Trecând peste faza de șoc, eu, care nu mă pricep, întreb: nu ar fi posibilă crearea unui site independent de NING? Și atunci nu ar mai trebui plătit nimănui nimic!

[Ion Lazăr da Coza]

Fireşte că mi-e inima amară, dar şi plină de împliniri. Amară fiindcă finalul a venit cam intempestiv, deşi, în ultimul timp, astfel de site-uri erau ţinute în viaţă mai mult de perfuzii şi de injecţii cu multivitamine şi multiminerale, decât de fervenţa creatoare, însă creşterea taxei de la 25 la 60 de $ pe lună a pus capac. Împlinirile vin din faptul că dacă, în literatura română contemporană, o poezie ori o secvenţă de proză sună mai bine, sunt scrise şi redactate mai corect, sau a apărut/conturat un nume nou, acestea se datorează şi site-ului ÎNSEMNE CULTURALE, cât şi celorlalte site-uri cu respect pentru valoare.

Ştiţi bine că am urât ipocrizia. Asta nu înseamnă că nu am apelat niciodată la ea… Ba, da! Şi tocmai de aceea propun să renunţăm pentru câteva momente la această haină, sau, franc, să ne-o recunoaştem. Fără îndoială, să ţi se pună de fiecare dată în faţă o oglindă nemiloasă care să-ţi evidenţieze mai mult defectele decât calităţile îţi trebuie multă putere (de caracter). Şi cum nu ai aşa ceva, o iei la fugă. Pe de altă parte, îi înţeleg şi pe acei autori care spun cam aşa: „Măi, fraţilor, am postat la voi conţinutul a două-trei cărţi. V-am arătat ce pot. M-aţi cunoscut cum sunt… Gata! Mulţumesc! Pa! Mă duc şi pe alte spaţii…” Problema nu e că au plecat sau că nu mai postează în astfel de locuri, cât de cât, specializate, exigente, ci unde au plecat. Şi unde au plecat? La un nivel superior? Ei, aş!... La marea chiloţăreală de pe Facebook! Spun „chiloţăreală” din ipocrizie, fiindcă şi eu am postat 20-30 de lucrări pe acolo, până acum. Dar să mă vedeţi de acum încolo…

– Ţigane, îţi arde satu’!

– Nu-i nimic, mă mut în altu’…

[teodor dume]

mulţumesc site-ului ÎNSEMNE CULTURALE pentru găzduire şi pentru modul în care a ştiut să păstreze frumosul din cuvânt fără a se abate de la principiile care l-au consacrat şi l-au adus sus de tot. 

mulţumesc creatorilor acestui site :mul'umesc, Ion Lazăr da Coza, mulţumesc, Vasilisia Lazăr (da Coza), mulţumesc Sofia Sincă, mulţumesc tuturor celor care s-au implicat dar şi tuturor colegilor mei care mi/au fost oaspeţi  şi mereu alături. mulţumesc şi acelora care au stat în umbră şi au privit ca la o pradă gata de atac...

cu sinceritate,

mereu al vostru prieten,

teodor dume,

[Vasilisia Lazăr]

Dragă Veronica, facebook-ul n-o să ne ofere niciodată ceea ce ne-a oferit acest site. În primul rând, el a fost conceput special pentru ceea ce facem noi aici. Pe facebook ai postat ceva și în câteva minute pleacă la fund, nu se mai vede. Să presupunem că am încerca să scriem sub o postare și un comentariu mai amplu (nu doar să dăm un like de complezență). Dacă e unul critic, e posibil să-l șteargă autorul postării. Apoi sunt comentarii la comentarii care pot dispărea odată cu ștergerea comentariului-mamă. În plus, dacă nu ești atent, nici nu le vezi întotdeauna. Apoi, pe facebook, pui o poezie și șapte poze. Cât muncești pentru acea scriere și ea se duce la fund cât ai clipi. Pe facebook nu poți ține evidența postărilor unui autor. Cine mai caută în grămadă?  Sunt milioane de grupuri și grupulețe. Care închise, care deschise... Acolo am fi niște anonimi. Un grup ca oricare altul. Și chiar alt tip de site nu ne-ar mulțumi. Nu ar avea opțiunile de aici. Nicăieri nu e ca pe un site ning, dacă raportăm la ceea ce vrem noi să facem. Nuuuu, ori aici, ori nicăieri. Poate sufăr prea mult și nu pot gândi limpede...

[Ion Lazăr da Coza]

Şi totuşi se poate salva ÎNSEMNE CULTURALE?

Ia să vedem.

Dacă plătim lunar câte 60 de $, într-un an ne trebuie 720 de $.

Dacă am plăti anual, suma ar fi de 588 de $.

Iată o economie de 132 de $.

Familia da Coza achită cel mult 188 de $.

Rămân de strâns 400 de $, deci în jur de 1.600 de lei.

Întrebare: Se pot strânge acești bani?

Așteptăm, până pe data de 20 ale acestei luni, angajamente ferme

din partea celor care vor să contribuie cu cel puțin 100 de lei la salvarea ÎNSEMNE CULTURALE!

Numele donatorilor și suma oferită vor fi expuse pe pagina principală a site-ului!

Cei ce vor să rămână anonimi (deși mecenatul e de aplaudat!), le respectăm dorința, dar sunt rugați să ne spună un pseudonim, sub care să apară donația, pentru a se evita interpretările.

Încercarea moarte n-are!

[constanta popescu]

Da, ai dreptate Vasilisia, Fb nu e același lucru, chiar dacă ar deveni un ”grup literar”. Are alte reguli, dar dacă n-o fi și n-o fi, important este să ne fim aproape, cât se poate de mult timp...Regretul meu este foarte mare! Empatie maximă!

[Sofia Sincă]

De acord cu plata anuală. Eu mă bag, cu cât va fi nevoie.

[Vasilisia Lazăr]

Inițial am spus că nu vom accepta niciun fel de ajutor financiar pentru plata acestui site, însă văzând reacția membrilor, mulțimea de mesaje/mail-uri/telefoane primite, disponibilitatea multora de a ajuta pentru a salva ÎNSEMNE, ne-am reevaluat/reanalizat decizia și am hotărât să mai dăm o șansă acestui spațiu cultural minunat. Dacă nu ar fi existat reacții, ștergeam lacrimile (sau ni le înghițeam) și ne duceam decizia până la capăt. 

Cum ne-am gândit să salvăm Însemnele? Noi suntem cu plata la zi. Următoarea plată pe care ar trebui să o facem ar fi pe data de 21 septembrie. Dar începând cu 1 octombrie se schimbă tariful, așa că nu știm cum vor cere cei de la Ning. Oricum în viitorul apropiat noi trebuie să dăm răspuns celor de la Ning dacă păstrăm sau închidem site-ul. Dacă răspunsul va fi „DA”, atunci va trebui să plătim. Ori lunar câte 60 dolari, ori într-o singură tranșă, pe un an de zile, 588 dolari. Dacă plătim pe un an, salvăm două luni și ceva de plată, adică 132 dolari și nici nu ne mai doare capul un an de zile. Eu cu Ion am hotărât să plătim cel mult 188 dolari. Ar mai rămâne 400 dolari, echivalentul a aproape 16 milioane vechi pe care ar trebui să-i acoperim din ajutorul membrilor. Am prefera să-i putem primi de la început pentru ca să putem achita pe un an. Noi locuim la 70 km de oraș, aici, în creierul munților, nu avem bancomate și nici timpul necesar să mergem să verificăm mereu cardul la oraș, iar ca să fie trimiși prin poștă costă de nu se poate. :( Achitând o singură dată, am face economie. Membrii care ar contribui ar urma să fie trecuți, pe caseta principală a site-ului, fiecare cu suma pe care o donează. Celor care vor să rămână anonimi le vom respecta dorința, dar vom menționa totuși suma cu care a contribuit fiecare anonim pentru evidențe. Ce spuneți?

[adelaida mateescu]

Dragi Ion si Vasilisia, dragi prieteni, desi prea putin poeta, uneori epigramista, mai des grafico-portretista, m-ati primit cu caldura  in mijlocul vostru. Incep sa ma obisnuiesc cu despartirea de lucruri dragi. Vad lacrimand cum ce-i frumos dispare, cum ne fura miraje, ne mana ceva spre nu stiu unde.

A fost frumos! Ati fost minunati! Ramaneti in suflet! Va multumesc!

Si nu voi salva nimic din ce am postat; daca pleaca INSEMNELE, sa le insoteasca si semnele mele.

[Vasilisia Lazăr]

Dragii mei, reacția d-voastră este minunată. Nu pot decât să fiu recunoscătoare. Încă puțin și se adună banii pe un an.

Nu prea mă pricep la carduri, conturi, bani... Las aici o fotocopie a unui extras de cont. În acest cont îmi intră mie salariul. Nu prea știu să fac diferența între ZERO și litera O. Poate vă descurcați mai bine. :) Oricum, nr. de cont e cel format din 24 cifre. Click pe poză și se vede mărit.

[Vasilisia Lazăr]

Adelaida, semnele tale sunt în sufletele noastre. De acolo nu le poate lua nimeni. Să ne lași adresa în privat să trimitem cărțile noastre ție și Veronicăi Lerner. Poate nu vor pleca ÎNSEMNELE...