Ce salvăm: viața cuiva sau adevarata artă?
Iată o întrebare la care, desigur, răspunsul celor mai mulţi va fi: salvăm viaţa unui om, adevărata artă supravieţuieşte oricum!
Mi-am pus întrebarea de faţă după ce am vizionat recentul film american "Florence Foster Jenkins", cu Meryl Streep şi Hugh Grant în rolurile principale. Subiectul este inspirat din viaţa reală, personajele au existat într-adevăr în secolul trecut, iar regizorul Stephen Frears a ştiut să realizeze un film care, după cronicile citite de mine până acuma, promite să aibă un mare succes.
Eroina principală este Florence Foster (Meryl Streep), o cântăreaţă fără niciun fel de talent muzical, care visează să ajungă celebră în New Yotk-ul anilor 1900. Este ajutată în realizarea aspiraţiilor de soţul ei St. Clair Banfield (Hugh Grant). Orice "pas" al ei spre celebritate trebuie -şi este- plătit cu sume imense de bani, din cauza incompetenţei ei artistice. Iar promotorii, sunt, în asemenea situaţii, gata să închidă ochii - contra cost- în faţa lipsei de talent a aspirantei la celebritate. Florence ajunge, plătind bine, să imprime discuri, să cânte la radio şi, în final, să dea un concert la celebra sală "Carnegie Hall" din New York. Florence are totuşi o scuză: este din tinereţe grav bolnavă şi numai visul de a cânta și deveni celabră o ţine în viaţă. Cei care se lasă cumpăraţi, însă, nu ştiu acest secret, doar soţul îl ştie.
Pe tot parcursul filmului, spectatorii sunt supuşi audiţiei unor interpretări muzicale forţate şi pline de note false. Pentru unii, această caricatură e amuzantă. Pe mine însă, notele false m-au deranjat. Poate că pasiunea şi respectul meu pentru muzică, ca şi urechea muzicală cu care m-am născut, m-au împiedicat să mă distrez. Am suferit, aş spune, la nivel organic. Mesajul filmului e totuşi emoţionant: soţul lui Florence, împreună cu pianistul acompaniator (Simon Helberg, un talentat şi inteligent actor / pianist, care aduce filmului momente de umor de bună calitate), prin efortul lor conjugat, prelungesc viaţa lui Florence, al cărei vis de a deveni celebră se împlineşte.
Pleiada de artişti din distribuţie şi excelentul lor joc asigură succesul filmului. Eu însă am suferit pe tot parcursul proiecţiei. Şi nu m-am putut împiedica nu să asociez cele văzute cu practica folosită astăzi, de unii non-artişti, de a-și cumpăra a celebritatea. Sub diverse pretexte, nu toate la fel de nobile ca în film, ei invadează spaţiul artistic (mă gândesc la cel literar) cu producţii de calitate îndoilenică. Unii autori motivează scrisul ca terapie pentru anii bătrâneţii, alţii vor să lase nepoţilor o amintire. Nimic rău în asta. Autorii - care se cred talentaţi - (unii chiar sunt, dar nu plouă cu genii!) plătesc pentru a fi publicaţi şi apoi scoşi în evidenţă prin cronici. Iar, când e vorba de plată, ca în film, promotorii şi lăudătorii se lasă cumpăraţi.
Întrebarea pe care mi-o pun este: Ce trebuie să salvăm ? Viaţa cuiva sau adevărata artă? Când este etic - şi când nu - să încurajăm non-arta și unde se află limita compromisului dintre promovarea unei non-valori cu scopul de a ajuta un om bolnav sau handicapat şi cea pentru a satisface orgoliul unui pretins, gata să plătească?
Răspunsuri la Aceste Discuţii
-
Legătură Răspunsul lui Corina Militaru în
-
Mi-a plăcut tema și abordarea subiectului. Vin și eu cu o întrebare :) De ce iluzia ne face să ne simțim mai bine? :)
Am citit cu plăcere!
-
-
Legătură Răspunsul lui Veronica Pavel Lerner în
-
Merci, J'arrive!
J' Arrive! a spus :Excelent! Felicitări!
-
-
-
Nu e "iluzie", cei care se cred geniali sunt convinsi ca merita cele mai inalte onoruri.
Sunt multi oameni talentati, ignorati de "promotori". Sigur ca practica publicarii cu bani e buna is incurajatoare pentru cei cu talent si care au ceva de spus. Avem oameni extrem de talentati chiar pe acest site, e un lucru bun ca isi pub lica lucrarile. Asta insa e una si a cumpara glorie si aplauze e alta!
Acest gen de lucuri insa e peste tot pe lume!
Da, oamenilor le face placere sa fie laudati. Exista un confort psihologic al "recunosterii" unor valori.
Dar unde e limita dintre valorile autentice, demne de recunostere si valorile impuse, cu aplauze cumparate? Am trait epoca in care "realismul sopcialist" era singurul acceptat in arta. Ce orori erau atunci promovate si in poezie si in pictura si in toate artele! Pe atunci erau niste valori "impuse" de regimul politic.
Nu deranjeaza, cred, o incurajare moderata a unui artist - om bolnav si nenorocit-, dar e oare justificabila punerea lui pe cele mia inalte trepte nunai pentru ca e suferind? In film, cantareata ajunge, cu bani, la cea mai celebra sala de concert, Carnegie Hall, la care multi mari artisti n-au ajuns...Despre acea "limita" ma intrebam: pana unde se poate merge cu falsitatea?
Multumesc pentru lectura si com!
Corina Militaru a spus :Mi-a plăcut tema și abordarea subiectului. Vin și eu cu o întrebare :) De ce iluzia ne face să ne simțim mai bine? :)
Am citit cu plăcere!
-
-
Legătură Răspunsul lui Ion Lazăr da Coza în
-
Dacă ești „dereglat” și chiar nu-ți dai seama că aplauzele sunt cumpărate, ești iertat!
Dacă crezi, pe bune, că meriți aplauze, iarăși ești iertat - putem fi într-o veșnică eroare!
Să știi că ești afon, și să accepți să ți se cumpere aplauze, indiferent de scop, ești ridicol, egoist, egocentrist, mizantrop etc. La urma urmei, și să admiri o floare poate să fie artă! De ce să-i terorizezi pe alții cu „talentul” tău?
Ș.a.m.d.
Apropo de „realismul socialist”, dragă Veronica, vreau să te întreb despre „realismul capitalist”: Cum se face că cartea lui Johanis (cacofonie voită!) e în fruntea listei ICR, la Târgul de carte din China? Îți dau varianta mea de răspuns: Pupincuriști au fost, sunt și vor fi în veci!
Concluzie - și în artă, minciuna are picioare scurte!
Drag,
da Coza
-
-
-
Multumesc, Ion! Ai dreptate, sa admiri o floare E O ARTA, evident!
Cred ca, pana una alta, si eu am fost terorizata, dar nu de cantareata, ci deregizorul filmului: s-ar fi inteles ca ea canta fals si daca dadeau numai inceputul primei arii a Reginei Noptii din "Flautul Fermecat" de Mozart (care e greu de cantat, Elisabeth Shwarzkopf o interpreta extraordinar, dar acum sunt multe tinere cu o tehnica avansata a vocii, o placere sa o asculti bine cantata!), nu era nevoie sa fie cantata- fals- in intregime! Chestia e ca publicul din sala de cinema se amuza (cu gura plina de floricele - zis si pop corn), dar eu eram disperata! Iar langa mine era o doamna care nu avea nicio reactie. Statuie!
N-am stiut ce Targul de carte din China si nici despre cartile romanesti de-acolo. Recunosc ca e o mare lipsa si ma voi ocupa serios si de lacunele mele informationale, dar si de invatarea limbilor din tarile (eventual chiar comuniste) unde sunt targuri de carte!
Noapte buna si inca o data multumesc!
-
-
Legătură Răspunsul lui Sofia Sincă în
-
Eu spun ce s-a spus în fraza, adevărata artă supravieţuieşte oricum!
Desigur și viața trebuie neapărat salvată însă se pot găsi alte mijloace... se poate deveni celebru (dacă acesta era singurul mijloc de a-i salva/prelungi viața) și fără a supăra urechile cuiva, sau a teroriza pe iubitorii de artă. Depinde foarte mult de cei de lângă bolnav... Nu cred că m-ar deranja filmul. Îi voi căuta să văd dacă are titrare. El este făcut cu un scop, cu mesaj bine direcționat și anume că totul poate deveni mercantil. Se practică cu bună știință astăzi în toate domeniile, mai ales în sport și muzică. Și în literatură, desigur. Dacă ai bani poți publica orice spanac. Apoi este foarte binecunoscută emfaza celor cu bani, a celor ce cred că totul se poate cumpăra, inclusiv atenția lumii. S-0 creadă ei... să fie la ei acolo... eu sunt atentă doar la ceea ce-mi place și la ce consider eu că este artă adevărată. Dacă mai sunt cel puțin doi de aceeași părere cu mine, mă simt excelent și cred și mai mult în valoarea acelei arte.
-
-
-
Ce bucurie sa te reintalnesc, Sofia!
Spui: "Filmul este facut cu un scop". Filmul este preluat dupa o poveste reala. Este foarte recent, poate ca inca nu-l gasesti imediat, dar in putin timp se va juca peste tot si va fi si DVD-ul, cu siguranta. Merita vazut, desigur, mai ales pentru jocul actorilor. Cred ca regizorul a ales povestea si actorii ca sa aiba succes la incasari, nu sunt sigura ca a vrut neaparat sa transmita un mesaj...Sau, daca a vrut, nu mi-e clar care a fost mesajul!
Multumesc mult pentru comul tau. Problema platirii publicatiilor nu m-ar deranja, sunt multi care nu au acces la mareile edituri, dar care au mult talent. Ceea ce ma deranjeaza este cumpararea "aplauzelor", aici e buba...
Mi-ar facea placere sa pot citi cartea ta, nu mia spun cat ma roade gelozia ca n-am cartile familiei Da Coza...Practic, am o prietena in Bucuresti, Adelaida Mateescu, ea poate primi carti si mi le trimite ea...I-am trimis bani pentru expedierile astea..
Sofia Sincă a spus :Eu spun ce s-a spus în fraza, adevărata artă supravieţuieşte oricum!
Desigur și viața trebuie neapărat salvată însă se pot găsi alte mijloace... se poate deveni celebru (dacă acesta era singurul mijloc de a-i salva/prelungi viața) și fără a supăra urechile cuiva, sau a teroriza pe iubitorii de artă. Depinde foarte mult de cei de lângă bolnav... Nu cred că m-ar deranja filmul. Îi voi căuta să văd dacă are titrare. El este făcut cu un scop, cu mesaj bine direcționat și anume că totul poate deveni mercantil. Se practică cu bună știință astăzi în toate domeniile, mai ales în sport și muzică. Și în literatură, desigur. Dacă ai bani poți publica orice spanac. Apoi este foarte binecunoscută emfaza celor cu bani, a celor ce cred că totul se poate cumpăra, inclusiv atenția lumii. S-0 creadă ei... să fie la ei acolo... eu sunt atentă doar la ceea ce-mi place și la ce consider eu că este artă adevărată. Dacă mai sunt cel puțin doi de aceeași părere cu mine, mă simt excelent și cred și mai mult în valoarea acelei arte.
-
-
Legătură Răspunsul lui Vasilisia Lazăr în
-
Eu spun că pentru nimic în lume nu trebuie promovat ceea ce nu merită promovat. Mare dreptate ai Veronica atunci când spui că mulți oameni talentați rămân în umbră și, de multe ori, se promovează falsa artă și literatură. Criticii de literatură și artă își îndreaptă atenția mai mult către portbagaj. Sunt oameni care nu ar da mită nici să-i picuri cu ceară, știind că merită pe drept o recunoaștere, dar, de cele mai multe ori rămân în umbră pentru totdeauna. Sofia și Ion, voi spuneți că adevăratele valori vor trece testul timpului, dar nu e chiar așa. Haideți să luăm ca exemplu un scriitor bun. El publică acum pe site-uri de profil, pe blog, pe facebook etc. Este apreciat de cititori avizați. Scoate niște cărți. Trimite la prieteni și îndrăznește să trimită și la cele mai importante reviste. De la o parte din reviste primește cărțile înapoi fiindcă nu s-a deranjat nimeni să meargă să le ridice. De la altele așteaptă un răspuns, o cronică, un articol. Poate va veni într-o zi (deși e puțin probabil, multe cronici se cumpără cu bani grei). Timpul trece, poate într-o zi pleacă... Și? Ce se întâmplă cu opera lui? Chiar vă imaginați că va răscoli cineva ca să-i dea post mortem ceea ce ar fi meritat când era în viață? Nu! Nu, nu nu! Mă doare când văd scara valorilor răsturnată. Mă doare când văd că cei care ar trebui să ia atitudine n-o fac de dragul unui nenorocit de like. Aș scrie multe dar văruiesc și chiar nu pot acum.
Veronica, vom trimite cărțile la Adelaida. Am fi foarte mândri să le știm și în biblioteca ta. Să știi că ne-am gândit, dar nu știam cum să procedăm.
-
-
-
Da, Vasilisa, e adevarat, oameni talentati raman in umbra pentru ca n-au cum sa iasa la suprafata. Cum spuneam, fenomenul e universal. Aici, daca n-ai un "agent" (manager)- care sa te reprezinte, nu poti publica. Iar agentul te va accepta numai in masura in care lucrarile tale se vor vinde bine. Si noi stim prea bine care e raportul valoare artistica - marketing! Nu intodeauna cele mai valoroase creatii au si cel mai mare succes de public. In plus, conteaza domeniul de creatie. Oamenii, in ultima vreme, din cauza asaltului de "social media", nu prea mai citeste, in schimb muzica rock sau sporturile se vand minunat!
Multumesc pentru lectura si comentariu, ca si pentru intentia cu cartile! Si, pentru ca sunt aici, va felicit din nou pentru integritatea si calitatea muncii voastre!
Vasilisia Lazăr (da Coza) a spus :Eu spun că pentru nimic în lume nu trebuie promovat ceea ce nu merită promovat. Mare dreptate ai Veronica atunci când spui că mulți oameni talentați rămân în umbră și, de multe ori, se promovează falsa artă și literatură. Criticii de literatură și artă își îndreaptă atenția mai mult către portbagaj. Sunt oameni care nu ar da mită nici să-i picuri cu ceară, știind că merită pe drept o recunoaștere, dar, de cele mai multe ori rămân în umbră pentru totdeauna. Sofia și Ion, voi spuneți că adevăratele valori vor trece testul timpului, dar nu e chiar așa. Haideți să luăm ca exemplu un scriitor bun. El publică acum pe site-uri de profil, pe blog, pe facebook etc. Este apreciat de cititori avizați. Scoate niște cărți. Trimite la prieteni și îndrăznește să trimită și la cele mai importante reviste. De la o parte din reviste primește cărțile înapoi fiindcă nu s-a deranjat nimeni să meargă să le ridice. De la altele așteaptă un răspuns, o cronică, un articol. Poate va veni într-o zi (deși e puțin probabil, multe cronici se cumpără cu bani grei). Timpul trece, poate într-o zi pleacă... Și? Ce se întâmplă cu opera lui? Chiar vă imaginați că va răscoli cineva ca să-i dea post mortem ceea ce ar fi meritat când era în viață? Nu! Nu, nu nu! Mă doare când văd scara valorilor răsturnată. Mă doare când văd că cei care ar trebui să ia atitudine n-o fac de dragul unui nenorocit de like. Aș scrie multe dar văruiesc și chiar nu pot acum.
Veronica, vom trimite cărțile la Adelaida. Am fi foarte mândri să le știm și în biblioteca ta. Să știi că ne-am gândit, dar nu știam cum să procedăm.
-
-
-
Ce raspuns complex si complet! Merci mult!
Da, cartile citate de tine sunt, intr-adevar, o splendoare! Ma delectez cu "Caietele" lui Noica si "Ochiul caprui al dragostei nostre" de Cartarescu.
Ma bucur ca articolul meu i-a incitat pe cei care l-au citit!
J' Arrive! a spus :
Într-o bună zi, poate, voi vedea filmul, pentru a urmări scenele de fineţe ale actorilor, replicile date, coloana sonoră, locul de desfăşurare a acţiunii (treburi importante), pentru a înţelege pe deplin mesajul dorit de regizor.
Până atunci, simt că el, regizorul, a dorit să sublinieze foarte puternic pericolul inversării valorilor în orice domeniu (aici, în artă), puterea banului în promovare (din păcate a nonvalorii), a dorit să tragă un semnal de alarmă, avertizând societatea (şi ea cu mai multe viteze de educaţie şi evoluţie) să selecteze, la urma urmei, să vegheze, să ia atitudine, să refuze tot ceea ce nu ţine de valoare, chiar dacă unele promovări ţin de moft, de aroganţă (ceea ce e mai grav). Să nu ne amăgim: există public şi pentru cei care falsează, în orice domeniu!
Stephen Frears, regizorul, îi trage de mânecă, în primul rând, pe cei responsabili de evoluţia artei, pe specialiştii care au un cuvânt de spus în selectarea valorilor, dar şi a creaţiilor lor (dacă extindem sfera artei), pe acei formatori de opinie care manipulează societatea (vezi televiziunile de stânga şi de dreapta), dar şi pe deschizătorii de curente artistice (impresari, critici de orice fel, organizatori de acte artistice, editori de carte).
Faptul că unii din cei aflaţi în sală râdeau, mâncau pop corn etc. arată că nu au înţeles mesajul. Iată o problemă de educaţie! În acelaşi timp, atitudinea unor spectatori putea fi un răspuns la nivelul slab de prestaţie al celor de pe scena unde se încerca promovarea cântăreţei, a vocii ei în sine.
Mulţi dintre cei care scot carte pe spatele lor sau al vreunei edituri „falsează”, unii dintre ei îşi permit a-i critica pe Nichita Stănescu, pe Mircea Cărtărescu, pe Gabriel Liiceanu, pe Andrei Pleşu, chiar pe Constantin Noica. Eu pun mâna pe inimă şi spun că nu au lecturat nimic din lucrările celor amintiţi ori au răsfoit doar 3 pagini, din superficialitate! Am rămas stupefiat… pentru că asta se întâmplă, în ziua de azi. Probă de incultură şi de invidie, să nu uităm. Să nu cerem prea mult! Unii citesc, dar nu apreciază stilul vreunui autor, ceea ce nu e de condamnat.
Transfer toată această discuţie pe un calapod politic autohton, cât se poate de real, unde 95% din politicieni falsează, unde 65% din cei prezenţi în „sala de spectacol” (electori fiind) aplaudă, râd, papă pop corn, sforăie, se scarpină…, unde un oarecare procent se lasă cumpărat cu un litru de ulei, alt procent cu o afacere de milioane de euro şi cu un concediu pe cele mai sofisticate plaje din lume, acolo unde iau masa cu cei pe care au mizat şi care s-au văzut ispravnici! A se vedea ce se întâmplă şi în campania electorală, în una dintre cele mai democrate ţări ale lumii, unde banul...
Şi-atunci… cum să nu mă cufund în minunata carte a lui Constantin Noica, Povestiri despre om, în povestirile pline de farmec şi ficţiune din Nostalgia şi Solenoid - creaţii literare ale lui Mircea Cărtărescu, în minunata Uşă interzisă a lui Gabriel Liiceanu ori în Caietele şi în inegalabilele eseuri filozofice ale lui Emil M. Cioran…
O splendoare!!! (Mă adresez ţie, Vero!)
P.S. Subiectul adus de tine comportă discuţii inepuizabile!
Indirect, am amintit şi despre cântăreaţă. Ea şi cei ca ea sunt biete victime directe, iar spectatorii, victime mai mult decât colaterale, pentru că vor fi văduviţi de valorile autentice.
Şi totuşi... de foarte multe ori se aplaudă frenetic, la scenă deschisă, chiar dacă actorul se bâlbâie în replici, chiar dacă prozodia vreunei poezele şchioapătă rău de tot, chiar dacă punctuaţia lasă de dorit (fără a ne încurca în virgule), chiar dacă metafora şi fiorul liric lipsesc, chiar dacă cea pe care o căutăm, Poezia, e de negăsit!
Felicitări pentru subiectul adus în discuţie, pentru felul cum ai incitat cititorii, Veronica Pavel Lerner! :)
-
-
-
Lisia ai dreptate și tu, desigur. Luat din acel punct de vedere așa este. Dar vezi tu, în lumea asta, contemporană, unde totul este mercantil (am mai spus), plină de mijloace tehnice informative rapide, valabile sau nu, unde nu se mai citește, greu se reușește să se pătrundă cu o carte în nivelul în care ea merită. E nevoie de multă publicitate. Azi când toată lumea scrie și nimeni nu citește. Așa cum a spus Valerian Bedrule se contestă un Mircea Cărtărescu sau un C.Noica din lipsă de educație culturală... ce să mai zicem... În ceea ce mă privește stau departe de ceea ce mă deranjează, mă detașez de ignoranță și încerc (și reușesc) să stau în cercul meu, strâmt uneori, alături de cei asemănători mie. Știu, nu este o rezolvare... dar de moment merge. Trăiesc cu speranța, poate absurdă, că tot ce e frumos și bun tot va ieși la iveală, cel puțin în viața asta, a mea sau poate dincolo de ea.
Desigur, subiectul este inepuizabil. Și eu te felicit Veronica pentru abordarea lui!
-
Despre
conducere site redacție
FONDATORI
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ - poetă, realizatoare emisiuni Radio ProDiaspora, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR (redactor promovare cultură media)
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic
CARMEN POPESCU - scriitoare, realizatoare emisiuni Radio Vocativ (redactor promovare cultură media)
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
colaboratori
ATENȚIE!
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
link-uri utile
Zile de naştere
Zile de naştere sărbătorite astăzi
Zile de naştere sărbătorite mâine
donații
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
important!
Comentându-i pe alții, vom fi, la rândul nostru, comentați.
Așa-i într-un cenaclu.
Activitatea Recentă
Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”
Evenimente
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
