Lucia (Capitolul I)

[ELENA AGIU-NEACSU]

- Dracu’ să te mai înţeleagă...Eu în niciun caz...

- Cum poţi vorbi aşa!? Nu te mai recunosc. Tu care mă scoteai din sărite cu calmul tău imperturbabil...Nu...Ceva nu e în regulă...
- Exaci precum spui...Nu e...Şi nu de azi, de ieri...izbucni Valer trântind uşa furios.
- Unde te duci...? apucă să îngaime Lucia, dar el n-o mai auzi.
Bine, dar e imposibil. Ce se întîmplă cu omul ăsta!? Negreşit trebuie să avem o discuţie ca să ne lămurim, continuă ea în gând...Dar dacă...!? Nu, nu se poate...De la o vreme chiar nu-l mai recunoaşte. Unde este omul blând şi bun a cărui voce caldă o învăluia!? Negreşit ceva se întâmplă. Dar dacă...!? Dumnezeule, dar nu se poate! Ne-am luat toate măsurile de siguranţă...Uf, ce târguşor nesuferit...Nu, nu, n-a aflat, nu ştie...Dumnezeule, şi dacă totuşi, se frământa Lucia şi stăpânită de această idee începu să se îmbrace febril. Îşi puse pălăria şi luă umbrela blestemând în gând că era nevoită să iasă pe o asemenea vreme. Avea nevoie ca de aer să vorbească cu cineva. Odată ajunsă în stradă, ezită totuşi dacă să se ducă la Natalia sau la Carmen. Adevărul este că nu dădea două parale pe niciuna, dar în asemenea momente sinţea nevoia acută să se descarce. Dar dacă m-aş duce la el? o fulgeră un gând neaşteptat. Nu, nu...Chiar nu e momentul potrivit. Şi, totuşi, cred că doar el m-ar înţelege, se convinse ea în cele din urmă realizând că aşa-zisele prietene nu ar face alta decât să râdă pe seama ei. Da, cu el trebuie să vorbesc....Dumnezeule, simt că mă sufoc, îşi desfăcu ea pardesiul ezitând o clipă, neştiind încotro s-o apuce. Merse o vreme fără ţintă prin burniţa de toamnă, o toamnă cu nori plumburii parcă în concordanţă cu starea ei sufletească, pentru ca în cele din urmă să se hotărască. Va merge la el. Chit că o să se supere pe moment, îi va trece cu siguranţă cînd va afla despre ce e vorba. Se va aprinde, e drept, la început, dar când va...Dumnezeule, dar cum o fi aflat...!? se tot frământa Lucia, încercând să-şi dea seama unde greşiseră. Nu, nu...işi repeta, încercând să se liniştească. Cine ştie din ce i-a sărit ţandăra, iar eu dau cu presupusul...Fiind vinovată cred că...Nu... Ce situaţie ridicolă, se frămînta ea, îndreptându-se către staţia de Taxi. Cu siguranţă, mi se pare. Cine ştie la ce se referă el, iar eu, ştiindu-mă cu musca pe căciulă, bănuiesc alţi draci. Dumnezeule, mă sufoc... Îşi dădu jos pardesiul şi punând-l pe mână se urcă într-un taxi. Comandă aproape involuntar :
- Baltazar, 13...
Dumnezeule, tresări, am făcut-o. În scurt timp se va afla faţă în faţă cu el. Cu fruntea brobonită de sudoare, se adresă şoferului:
- Puteţi deschide geamul, vă rog!?
Acesta deschise geamul din stânga lui şi continuă drumul ocolind bulevardul
aglomerat. După ceva vreme ploaia se înteţi, iar acesta porni ştergătoarele de parbriz.
După-amiaza de toamnă deveni tot mai apăsătoare asemenea gândurilor ce o
năpădeau pe Lucia pe măsură ce se apropia. Odată ajunşi la destinaţie, plăti cursa şi se îndreptă şovăind spre sediul băncii unde lucra iubitul ei. Intră şi pe măsură ce urca treptele îşi simţea genunchii tremurând. Se opri un moment, se sprijini de balustradă cu tâmplele vâjâind şi tocmai voia să se întoarcă din drum, când se auzi strigată. Era el...
- Lucia! Dar ce-i cu tine aici!?
Se apropie şi văzând-o pierdută şi tremurând ca varga coborî cele câteva trepte, o luă de braţ şi o conduse în biroul său aflat la etajul întâi.
- Bine, dar n-am stabilit un lucru!? Eu credeam că m-am făcut înţeles...
Gâtuită de emoţie, Lucia nu putu articula niciun cuvânt.
- Haide, hai... Ia loc, spuse el luându-i pardesiul şi umbrela pe care le puse în cuier. Cu mâinile tremurând Lucia îi întinse şi pălăria fără a scoate niciun sunet. Văzând că nu poate vorbi, încercă atunci s-o liniştească.
- Nu-ţi face probleme! Nu te-a văzut nimeni...Eventual gardianul, dar ăsta are gura cusută. Dar ce-i cu tine de eşti aşa emoţionată? Ce s-a întâmplat?
- Nu mă întreba, te rog! reuşi să articuleze Lucia.
- Dacă nu aflu ce te chinuie, cum să te-ajut!?
- Lucia însă i-o tăie scurt:
- A aflat!
- Cum? Cine? Ce? izbucni el fără a se controla.
- El...
- Nu se poate...
- Dacă-ţi spun...
- Bine, dar ne-am luat toate măsurile de siguranţă...
- Şi eu am crezut la fel, dar în târgul ăsta nenorocit este imposibil să te faci nevăzut...
- Nu înţeleg! Ce tot spui acolo!?
- Adevărul! A aflat adevărul.
- Cum aşa!? Ţi-a spus el că ştie de relaţa noastră!?
- Nu, dar a avut o ieşire necontrolată, o ieşire cum n-a mai avut niciodată!
- Ce vrei să spui!? Ţi-a reproşat ceva? Fă-mă să-nţeleg...Nu ştiu...Chiar nu-mi vine să cred...
- S-a zburlit la mine şi...
- Iarăşi ţi-a jucat feste imaginaţia...Să fii tu sănătoasă de câte ori m-am zburlit eu la nevastă-mea...
- Bine, dar el nu este aşa...
- Cum nu este? Nu este şi el om ca toţi oamenii?
- Nu-l cunoşti...
- Normal că nu-l cunosc...
- Dacă l-ai cunoaşte, n-ai vorbi aşa...
- Mulţumesc de remarcă, dar nu cred că e cazul să intrăm în amănunte picante...
- Adică astea sunt amănunte pentru tine!?
- Normal că sunt...Ce treabă am eu să mă amestec în ciorba voastră, poftim, în....căsnica ta!?
- Adică tu consideri că nu te-ai amestecat!?
- Nu, şi ţi-o spun cu mâna pe inimă...Nu am avut nicio clipă intenţia de a tulbura liniştea căminului tău, da’ dacă s-a întâmplat, s-ntâmplat şi basta...Nu văd ce-ar mai fi de făcut!
- Cum adică? Şi cu mine cum rămâne?
- Mergi prea departe...continuă el conciliant. Părerera mea este că trebuie să te duci acasă şi să judeci totul la rece Cu siguranţă, altfel vei vedea lucrurile mâine...
- Pă şi cu el ce fac!?
- Vezi tu...Acuzi o migrenă...Eşti femeie, ce dracu’...Să te-nvăţ eu tertipurile muiereşti !? Ei...
- Eşti de-a dreptul ticălos ...
- Nu mai puţin decât femeile, da!? Sau, poftim, decât toţi bărbaţii la un loc, dacă asta te încălzeşte cu ceva...
- Dumnezeule, cu cine m-am încurcat...Auzi la el...Cu o migrenă se rezolvă o criză conjugală ...Puah...
- Te rog, se ridică el. Îmi pare rău, dar am o întâlnire de afaceri care nu suportă amânare...Ştii doar că se apropie alegerile...Nu cred că e momentul să fiu implicat într-un scandal...
- Păi eu la ce mă gândesc!? Tocmai de-aia am venit la tine ca să te avertizez...
- Cum adică...!?
- Dacă-i trece prin cap să dea publicităţii totul suntem pierduţi, adică nu ştiu, oricum nu e de bine...
- Te rog...Atât de puţin cunoşti bărbaţii...!? Crezi că şi-ar călca el în picioare demnitatea, orgoliul...!?
- Bine, dar...
- Te rog! Linişteşte-te! Mergi chiar pe jos până acasă pentru a ieşi din acest corset care te sugrumă şi ia un somnifer ca să poţi dormi, ba chiar două...
- Somnifer zici!? Dacă din punctul tău de vedere totul se rezolvă cu o migrenă şi un somnifer, atunci ce-ar fi să iau un tub întreg să ştiu dracu’ o socoteală...
- Ce tot îndrugi acolo!? Eu îţi spun că nu ştie nimic concret...Dacă ar fi ştiut, ţi-ar fi aruncat totul în faţă...
- Cât de puţin îl cunoşti...!? Nu este omul care crezi...
- Dacă îl aperi atâta, spală-te cu el pe cap, da...!?
- Dumnezeule, ce insensibil poţi să fii...
- Ei, află că ăsta este asul meu din mânecă...În situaţii de felul ăsta nu trebuie să-ţi pierzi capul... Trebuie să rămâi rece ca o lamă de cuţit ca să poţi judeca limpede...Altfel se alege praful...

[Corina Militaru]

Dragă Elena, pe acest site nu se atașează documente, ci se postează direct aici - vezi prima pagină, forum, adaugă text. Aștept să-l postezi și apoi îl voi citi cu drag. :)

[Corina Militaru]

Un început în forță, acțiune de la primele rânduri :) Mi-a plăcut ce am citit și aștept cu nerăbdare continuarea!

Vezi că ai mâncat pe alocuri câteva litere și spații de la sfârșitul rândurilor :))

Cu prietenie,

[ELENA AGIU-NEACSU]

Va multumesc  pt. obs. Voi reciti cu atentie textul si voi face corecturile necesare. Continuarea este

redactata la prima mana. Tb revazuta si corectata, pieptanata, mangaiata,  sa surada, nu?

Cu stima,

Corina Militaru a spus :

Un început în forță, acțiune de la primele rânduri :) Mi-a plăcut ce am citit și aștept cu nerăbdare continuarea!

Vezi că ai mâncat pe alocuri câteva litere și spații de la sfârșitul rândurilor :))

Cu prietenie,

[Mihaela Suciu]

E incitant începutul. Vom vedea poate și continuarea.

Ca o sugestie, pentru redactare:

- mai întâi se pun semnele ,,?, !” și apoi punctele de suspensie;

- se lasă blanc între punctele de suspensie și următorul cuvânt.

Eu așa evita prea multe puncte de suspensie într-un text.

Cu drag!

[ELENA AGIU-NEACSU]

Este redactata, dar nu am avut timp sa revin asupra ei pentru a face corecturile necesare. Vă multumesc pentru sfaturi.

Cu prietenie,

Mihaela Suciu a spus :

E incitant începutul. Vom vedea poate și continuarea.

Ca o sugestie, pentru redactare:

- mai întâi se pun semnele ,,?, !” și apoi punctele de suspensie;

- se lasă blanc între punctele de suspensie și următorul cuvânt.

Eu așa evita prea multe puncte de suspensie într-un text.

Cu drag!

[Sofia Sincă]

Un început din ceva... încă nu știm din ce. Știm că este început, doar, datorită faptului că stă scris capitolul I. Mesajul îl subînțelegem - adulterul și consecințele sale, începutul este alert, text construit pe bază de dialog. Se recunoaște tendința de dramaturgie, după cum ai zis la prezentarea activității tale literare. Însă vom vedea, nu puteam caracteriza o scriere după un capitol, mai ales primul.

Eu aș avea unele remarci:

- înţeleagă...Eu - între semnele de punctuație și cuvinte se lasă pauză. La tine pe tot parcursul textului există această eroare.

Dar dacă...!? - după punctele de suspensie nu se pune niciodată alt semn de punctuație. Dar dacă!?... - așa, dacă tu vrei să pui toate semnele de punctuație, odată.

Da, cu el trebuie să vorbesc.... - punctele de suspensie sunt doar 3, și numai 3.

Ai diacritice lipsă, grafica este neglijată, ai prea multe puncte de suspensie, fapt ce disipă textul. Text scris cam neglijent.

Bine ai venit cu proză la noi în site!

Sofy

[ELENA AGIU-NEACSU]

Aveţi dreptate. Voi posta continuarea pe măsură ce o  redactez şi mă voi strădui să ţin  seama de observaţiile dv. pertinente.   Voi reveni şi asupra Capitolului I  şi voi  remedia  greşelile sesizate.
Vă mulţumesc,
Sofia Sincă a spus :

Un început din ceva... încă nu știm din ce. Știm că este început, doar, datorită faptului că stă scris capitolul I. Mesajul îl subînțelegem - adulterul și consecințele sale, începutul este alert, text construit pe bază de dialog. Se recunoaște tendința de dramaturgie, după cum ai zis la prezentarea activității tale literare. Însă vom vedea, nu puteam caracteriza o scriere după un capitol, mai ales primul.

Eu aș avea unele remarci:

- înţeleagă...Eu - între semnele de punctuație și cuvinte se lasă pauză. La tine pe tot parcursul textului există această eroare.

Dar dacă...!? - după punctele de suspensie nu se pune niciodată alt semn de punctuație. Dar dacă!?... - așa, dacă tu vrei să pui toate semnele de punctuație, odată.

Da, cu el trebuie să vorbesc.... - punctele de suspensie sunt doar 3, și numai 3.

Ai diacritice lipsă, grafica este neglijată, ai prea multe puncte de suspensie, fapt ce disipă textul. Text scris cam neglijent.

Bine ai venit cu proză la noi în site!

Sofy

[giurgiu maria]

Foarte frumos! Aștept continuarea cu interes.Felicitări!

[ELENA AGIU-NEACSU]

Vă mulţumesc! De îndată ce termin de corectat capitolul al II-lea, îl voi posta.

[Emil Dumitru]

Semn de lectura.