Toronto a fost, între 10 şi 26 iulie 2015, gazda jocurilor sportive PANAM, cu care ocazie s-au organizat manifestări culturale şi artistice, printre care şi "PANAMANIA". În cadrul ei am vizionat piesa lui Robert Lepage intitulată "887".
Robert Lepage, născut în 1957 în oraşul Quebec din Canada, este un foarte talentat scriitor, regizor şi actor. A făcut studii în Quebec şi la Paris, după care şi-a început o bogată activitate de actor, scriitor şi regizor de film, teatru şi operă. În 1994 a fondat compania "Ex Machina", al cărei director artistic este şi în prezent.
Lista de producţii cu care a făcut turnee în întreaga lume, ca şi cea a premiilor obţinute e impresionantă. Dintre producţiile anilor 2000, aş menţiona opera "Damnaţiunea lui Faust" de Berlioz-cu spectacole în Japonia şi Franţa şi "1984" a lui Lorin Maazel, montat la Royal Opera din Londra. De asemnenea, a fost solicitat să regizeze spectacole ale celebrului "Cirque du Soleil", unul permanent la Las Vegas şi altul de turneu. Metropolitan Opera (MET) din New York l-a invitat să regizeze spectacolul "Damnaţiunea lui Faust" (2008), iar între 2010-2012 a pus în scenă tetralogia "Inelul Nibelungilor" de Wagner.
Am dat numai câteva informaţii despre talentatul artist, amănunte se pot găsi, desigur, în bogata lui biografie de pe Internet.
Spectacolul "887" montat de compania "Ex Machina" este un "one man show" autobiografic. Robert Lepage a scris scenariul, l-a regizat şi tot el este şi singurul actor. Titlul "887" se referă la adresa copilăriei autorului, 887 Murray Ave din oraşul Quebec.
Sub pretextul unui poem "Speak White" despre relaţia anglofoni-francofoni, scris în 1968 de Michele Lalonde, poem pe care Lepage nu-l poate reţine pe de rost, autorul analizează cauzele pierderii memoriei imediate -pe care o pune pe seama asaltului tehnologiei digitale la care suntem supuşi- şi ne prezintă amintirile propriei copilării. Aşa facem cunoştinţă cu blocul în care a locuit între 1960-1970, anii "Revoluţiei Liniştite" din Quebec. Blocul este reprezentat pe scenă de un bloc miniatural, iar ceea se petrece în apartamente se vede din exterior, locatarii fiind păpuşi şi umbre. Descrierea locatarilor şi a relaţiilor dintre ei e fǎcutǎ cu nostalgie şi umor. Aflăm de bunica autorului, care a locuit cu ei, suferind de Alzheimer.
Apare în decursul naraţiunii şi un alt personaj, Fred, cu care autorul a fost coleg de studii la Teatru şi care a ajuns să lucreze la radio, coleg căruia autorul doreşte să-i ceară sfaturi în legătură cu memorizarea poemului. Dialogul dintre autor şi invizibilul Fred, în care spectatorul aude numai replicile autorului, fie le talefon, fie în direct -Fred fiind ascuns în decor- sunt, printr-un umor de bună calitate, pretexte de critică a realităţii din mass-media actuală.
Piesa e autobiografică, dar Lepage spune: "Chiar şi această lucrare este un fel de auto-ficţiune. Afirm 'da, asta s-a întâmplat, dar am rotunjit puţin colţurile'. Cum spunea Picasso, 'Arta e o minciună pentru a exprima mai bine adevărul' ”.
Referirea este datorată aspectelor politice ale piesei. Tatăl autorului, şofer de taxi, a fost de acord cu ideile asociaţiei FLQ (Front de Liberation du Quebec) înfiinţat în acei ani, dar nu şi cu tacticile folosite. Ideile de suveranitate ale Quebecului sunt prezentate pe rând, incluzând celebrul moment din iulie 1967 când Generalul De Gaulle, în vizită oficială în Canada, a strigat în faţa unei mulţimi francofone "Vive le Quebec Libre". Robert Lepage nu se declară suveranist sau federalist, ci pune în discuţie, în piesă, ambele poziţii. Dialogurile cu tatăl lui sunt revelatoare. Lepage recunoaşte: “n-am avut intenţia să caut o metaforă în familia mea, dar am găsit una. Şi am aflat şi cât de mult am învăţat despre viaţă şi politică de la tatăl meu".
La sfârşitul piesei, după ce, încercând să memoreze poemul "Speek White", şi-a amintit de copilărie şi ne-a prezentat-o cu mijloace vizuale foarte ingenioase, iată că, în final, autorul reuşeşte să recite poezia "Speek White" - o puternică satiră a sistemului colonial- într-un mod tulburător şi convingător. Măiestria actorului Lepage străluceşte. Şi poate că este singurul moment în care Lepage, prin felul vibrant în care ne recită poemul, îşi mărturiseşte poziţia politică.
Paralela artă-memorie rămâne în mintea spectatorului după stingerea luminilor. Arta este, de fapt, memorie. Iar eu am reflectat la piesa văzută, admirându-l din nou pe autorul, regizorul şi actorul de geniu Robert Lepage. Nu m-am putut totuşi împiedica să nu-mi amintesc de momentele dureroase pe care le-am trăit la referendum-ul din 1996. Eram la Montreal şi am votat contra suveranităţii. Venisem în Canada în 1982 şi jurasem, la primirea cetăţeniei canadiene în 1985, loialitate reginei Angliei. Iar când Jacques Parizeau, primul minstru de atunci al Quebecului, a pus pe seama "etnicilor" înfrângerea la referendum, mulţi anglofoni şi chiar francofoni au părăsit Quebecul. În anul urmǎtor, 1997, am acceptat mutarea cu serviciul la Toronto, deşi m-a durut despărţirea de Montreal şi de limba franceză.
De atunci, în Quebec, regiunea francofonă a Canadei, nu prea s-a mai vorbit de suveranitate. Va reveni oare discuţia? Din păcate, se pare că da....
https://www.youtube.com/watch?v=ejs899xcRzk&list=PLF07294C591F0...
Cuvinte cheie :
Interesant! Am citit cu plăcere! :)
Corina, Iris,
Multumesc pentru lectura si aprecieri.
Valerian,
Juramantul la ceremonia de primire a cetateniei nu este o alegere personala, textul lui e standard si dateaza de pe vremea cand Canada era inca un dominion britanic. Fiind o tara de imigranti, era necesar un asemenea juramant. Poate ca intre timp, din 1982, textul lui s-a schimbat, nu stiu. Acuma, Canada nu mai depinde de Marea Britanie, in 1982 (eram deja aici), Regina si Primul Ministru de atunci au semnat un acord in acest sens, dar in Canada exista si azi un reprezentant al Reginei, Guvernatorul General, care reprezinta Regina la evenimentele marcante. Constitutia Canadei este deci separata de a Marii Britanii. Este Constitutia Canadei, cu toate provinciile in ea, inclusiv provincia francofona numita "Quebec". Ori, cand devii cetatean Canadian, depui juramant de loialitate Camadei (asta am vrut sa spun cand am mentionat-o pe Regina), o tara care cuprinde toate provinciile. Cum poti deci, dupa ce ai depus un asemenea juramant, sa votezi pentru separarea uneia din provincii?
Democratia in Canada este, asa cum mi se pare mie, o democratie "normala", nu sunt abuzuri, lumea plateste taxe si lucrurile merg -in mare masura- asa cum ar trebui. Sigur ca natura omeneasca e peste tot pe lume la fel, deci exista si fenomene de coruptie sau abuzuri, dar ele sunt marginale si, odata descoperite, sunt pedepsite si inabusite. Alegerile nu sunt trucate, cele cateva partide isi expun programele clar si coerent, iar oamenii voteaza intr-un sistem excelent pus la punct pentru pastrarea confidentialitatii. Extista si un partid "Bloque Quebecois", un partid care are ca program suveranitatea Quebecului. La alegerile de acum patru ani, acest partid a avut atat de putine voturi incat a ramas numai cu 2 locuri in Camera Comunelor. In octombrie viitor vor fi alegeri si acest partid incearca din rasputeri sa atraga atentia si sa mai obtina cateva locuri in Parlament.
Canada e o tara imensa, varietatea locuitorilor e de asemenea foarte mare, sunt oameni veniti din toate tarile lumii, dar sistemul politic e construit in asa fel incat toti "canadienii" sa-si construiasca tara impreuna. Quebecul e diferit, pentru ca in aceasta regiune exista in majoritate o natiune franceza, "quebecois de souche", cum isi spun ei, iar nationalistii nu vor sa renunte la statutul lor majoritar si de aceea vor o tara independenta. Au multi imigranti din tarile francofone de prin Africa, multi islamici si au si anglofoni, dar, la referendum, chiar si "quebecois de souche" ai lor au votat impotriva, pentru ca, economic vorbind, dolarul canadian nu era ceva la care sa vrea cineva sa renunte, ori, daca s-ar separa, Quebecul ar trebui sa aiba alta moneda si pasaport separat, deci ar pierde niste avantaje. Asa ca, de fapt, nu din cauza "etnicilor" au pierdit referendum-ul, ci din cauza lor insisi, majoritari, care au votat impotriva suveranitatii.
Francofonii din Quebec sunt un popor foarte talentat, sunt niste oameni sufletisti, generosi si foarte draguti. Sunt insa manipulati de o clasa politica doritoare de putere, ca peste tot...
Omul de teatru Robert Lepage, pianistii Alain Lefevre (si multi altii), regretatul geniu muzical -compozitor si pianist- André Mathieu, cantareata Celine Dion, soprana Karina Gauvin, grupul "Cirque du Soleil", iata numai cateva exemple din imensa galerie de talente pe care Quebecul ii da culturii universale.
Sper, Valerian, ca, intr-o oarecare masura, ti-am satisfacut curiozitatea. Oricum, m-am straduit! :)))
Am citit cu interes micuța dar frumoasa lecție de artă, istorie și geopolitică.
Mulțumim.
da Coza
Și aici, mulțumesc pentru multiplele informații despre țara care te-a adoptat, Veronica!
Întotdeauna citesc cu deosebită plăcere și fascinație. Povestești frumos și inteligent.
Sofy
Ion,
Multumesc pentru popas! Scuze pentru typos si greseli in com, ar fi trebuit sa recitesc.
Sofy,
E o placere sa te regasesc pe pagina mea, multumesc foarte mult.
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ - poetă, realizatoare emisiuni Radio ProDiaspora, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR (redactor promovare cultură media)
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic
CARMEN POPESCU - scriitoare, realizatoare emisiuni Radio Vocativ (redactor promovare cultură media)
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor