#laocanăcuvin, NIG de vorbă cu Ovidiu Scridon

[Nuța Istrate Gangan]

NIG – Ovidiu, ultima oară când ne-am văzut, a fost tot pe aici prin zonă, undeva, la o cană cu vin, cu chitara ta şi cu nişte oameni care nu prea ştiau cine este şi ce cântă Ovidiu Scridon. Ne-ai lăsat amintiri frumoase.

Dincolo de ceea ce am citit pe siteul tău, cine eşti tu Ovidiu Scridon?

OS – Ai început acest interviu cu cea mai dificilă întrebare. Spun asta pentru că mă străduiesc să nu mă laud foarte mult. Prin urmare, sunt un om care învaţă lecţia modestiei, căruia-i place grozav de mult să călătorească şi să descopere locuri noi şi oameni interesanţi iar în contextul acestui dialog, cred despre mine cu convingere că muzica şi poezia pot face minuni în aceste vremuri delicate. E important, şi-o spun adesea, că mama m-aşteaptă mereu undeva-n mijlocul Ardealului, în oraşul Târnăveni. unde m-am născut şi unde mă-ntorc adesea.

 

NIG – Muzica folk, chitară, poezie… Beat that, paraşutism sportiv, management, comunicare.Cum se înţeleg toate acestea în viaţa ta?

OS – Sunt de fapt mult mai multe şi încă descopăr pasiuni noi mai mereu. Se înţeleg foarte bine pentru că toate le-am făcut ori le fac cu multă dăruire şi nu prea amestec lucrurile. De pildă, când am fost paraşutist sportiv poezia n-a fost atât de importantă pentru mine însă, în toate taberele ori competiţiile la care-am participat, am avut mereu chitara alături. Mai apoi am adăugat preferinţele profesionale legate de publicitate, marketing, comunicare şi multe altele.

 

NIG – Au trecut câţiva ani de la ultima noastră întâlnire în SoFlo. Ce ai făcut între timp?

OS – Am avut o perioadă cu foarte multe concerte în România, în Italia, în Anglia, aici în America în comunităţile româneşti, dar poate lucrul de care sunt cel mai încântat este că-n anul 2012 mi-a apărut la Editura Tritonic volumul de versuri “Portretul unui gând”, o carte care s-a vândut în câteva tiraje şi care are succes şi acum.

 

NIG – Te întorci des în State. Aici în zonă, deşi în ultimii 15 ani au emigrat mulţi oameni din generaţia noastră şi mulţi mult mai tineri, totuşi, la mai toate evenimentele organizate, primează muzica populară, de petrecere şi nelipsitele manele.Când am aflat ultima oară că Ovidiu Scridon vine în Sudul Floridei, mi-am zis ,,Clar, o să fiu numai eu în sală,,? Cum ţi se pare publicul româno-american în comparaţie cu cel de acasă?

OS – Nu ştiu de ce crezi asta!?… În ultimele două săptămâni am susţinut trei concerte la bisericile româneşti din New York şi Atlanta şi, de fiecare dată, sălile în care-am cântat au fost pline. Dar dacă vii la cele trei concerte pe care urmează să le susţin în acest final de an în Florida, pentru mine înseamnă foarte mult, chiar dacă vei fi numai tu în public. Cred că depinde mai mult ce oameni vin la un concert şi nu câţi oameni vin. În România o mare parte din cei care participă la aceste evenimente îmi cunosc piesele şi deseori cântă alături de mine şi pot susţine concerte doar cu cântecele compuse de mine. Oamenii care vin la concerte sunt peste tot altfel. În America simt că romanii vor să le aminteşti de România pentru că uneori mă roagă să le cânt diverse piese celebre de-acasă. Însă exerciţiul acesta de comunicare îmi place oriunde s-ar întâmpla.

 

NIG – (ca să îți răspund la întrebare, Doar pentru că văd un folkist prin zonă o dată la un cincinal)Suntem o generaţie care simte altfel poezia şi chitara, trăirea, emoţia, adică tot ceea ce înseamnă folk.La un moment dat, cu tristeţe, mulţi dintre noi credeam că folkul o să-şi piardă din popularitate. Este drept nu mai sunt concertele de altădată, dar folkul a rezistat. De ce ne intorcem iar şi iar la acest gen de muzică, Ovidiu?

OS – Probabil pentru că-i muzica cea mai directă, pentru că vorbele sunt la fel de importante ca şi melodia, şi pentru că aceasta comunicare om-chitara are o ţintă precisă: sufletul. Şi cred că dacă muzica folk ar deveni un gen de muzică de masă şi-ar pierde farmecul.

 

NIG – După părerea mea, tu ai scris unul dintre cele mai frumoase cântece folk : ,, Mi-e dor,, Un cântec simplu în aparenţă, dar atât de profund, atât de fluid, atât de plin de sentiment. …Cândspun frumos, eu mă gândesc la tine,,…
Spune-mi puţin despre acest cântec.

OS – Îţi mulţumesc frumos pentru părere!

“Mi-e dor” este un cântec de dragoste care are mai bine de 20 de ani, compus, scris şi “trăit” de liceanul care-am fost şi n-a avut decât intenţia nevinovată de-a plăcea fetei căreia i-a fost dedicat. Eu mă bucur foarte mult ca peste tot pe unde ajung, cineva ştie despre “Mi-e dor”, dar la fel de mult mă încântă faptul că mulţi oameni abia îl descoperă şi-mi scriu impresiile lor despre emoţiile pe care le trăiesc ascultând acest cântec. Cred foarte mult ca dragostea dintre oameni mai poate salva “mersul” acestei lumi şi-l cânt întotdeauna, oriunde ajung.

 

NIG – Când spun ,,frumos,, mă gândesc la multe. De la un răsărit de soare pe malul Atlanticului, la un asfinţit în Carpaţi.De la buzele unui iubit la ochii unui copil. Când spun ,,frumos,, mă gândesc şi la tine. Tu la ce te gândeşti când spui ,,frumos,, Ovidiu Scridon?

OS – Oooo, … mă gândesc la iubita mea, la multe imagini care m-au emoţionat şi pe care le port în inimă, mă gândesc la o ploaie de vară, la un cântec care m-a făcut să mi se ridice părul pe tot corpul, la un sunet din natură, la un parfum care m-a stârnit într-un fel interesant, mă gândesc la mama, şi lista ar putea fi nesfârşită.

 

 

NIG – Scrii poezie, compui… Ştii cu ce şi cum să ne atingi coarda sensibilă. Ce te inspiră?

OS – Dacă se-ntâmplă, asta e minunat. Viaţa mă inspiră; … viaţa cu tot ce înseamnă ea: dragostea, despărţirea, zâmbetul ei, dorul de ea, dorul de casă, deciziile importante cu care ne confruntăm zilnic, impresiile, dezamăgirile, tot. Niciodată nu se ştie cum apare o poezie ori un cântec grozav.

 

NIG – Ovidiu, spune-mi ce întrebarea ţi-ai fi dorit să-ţi pun şi nu ţi-am pus?

OS – Mă gândeam că dacă tot ţi-am spus despre cartea mea de versuri poate ai fi vrut să ştii care-i poezia preferată şi-atunci am fi putut încheia această confesiune recitindu-ţi o strofă pe care aş spune-o tuturor:

“Trăieşte! Viaţa-i mult prea frumoasă

Ca să te-mpiedici de-o simplă adiere

De fapt, trebuie să guşti marea furioasă

Ca să-ţi placă gustul de miere.”

NIG – Ovidiu, o să-ți petreci sărbătorile de iarnă într-un loc unde ,,zăpada nu cade nicicând,,. O să-ți fie dor de Târnăveni.

Îți doresc iubire și cântec, poezie și inspirație, drumuri clare și zboruri line. Mă bucur să te pot asculta live. Și mă bucur pentru toti aceia care vor pleca de la concertele tale cu acea frântură de tandrețe și răscolire pe care muzica și poezia ta o lasă în sufletul frumos.



interviu realizat de NIG, în exclusivitate, pentru New York MAGAZIN

[Corina Militaru]

Ca întotdeauna, am citit cu plăcere! :)

[Sofia Sincă]

Felicitări pentru ceea ce faci, Nuța Istrate, anume duci și în vizorul altora nume românești, acolo la tine în marea SUA.

Am citit cu interes și plăcere.

Sofy

[Nuța Istrate Gangan]

Multumesc, doamnelor:)
Incerc:)

[Ion Lazăr da Coza]

Citesc acest interviu, când renunți la elucubrația din titlu!

da Coza

[Nuța Istrate Gangan]

Love you too:)

#laocanacuvin este brand in folk . Ovidiu canta folk:)
Este titlul unei poezii de Adrian Paunescu pusa pe muzica de trupa Ecou acum vreo 25 de ani :)
Este de altfel si adresa mea de email:)
   
este un fel de brand si in viata mea, pentru ca iarna, cand e un pic mai racoare in Florida, seara, aprind un foc in curte si imi invit prietenii ,, la o cana cu vin,,:)
Vezi... e brand:)

Sarbatori linistite, dragii mei DaCoza :)




Ion Lazăr da Coza a spus :

Citesc acest interviu, când renunți la elucubrația din titlu!

da Coza

[Ion Lazăr da Coza]

Aha, m-am prins! Semnul acesta „#” îl folosești ca să-mi atragi atenția (mie, prostului de cititor!) că urmează un fâs... Pardon - o găselniță... Pardon - o chestie genială! Numai că pentru așa ceva, în dactilografie, din precambrian, există semnul „(!)” care se citește sic ori chiar așa și prin el autorul atrage atenția că greșeala precedentă semnului a fost intenționată! Deci: laocanăcuvin (!)

[Nuța Istrate Gangan]

diseara sa nu m-astepti

disearan-am savin

pentru doua vorbe

atat

si-o cana cu vin :)

#hugs&kisses
Multumesc :)

[Ion Lazăr da Coza]

Nuța, nu-mi veni cu argumente de pe FB! Eu tocmai pentru asta lupt: Să nu feisbucizăm limba română! Dacă-mi arăți cartea lui Păunescu, și acolo poezia are titlu #laocanăcuvin, îmi scot pălăria. Îți înțeleg și pledoaria ta, pentru brand, dar nu-i corect folosit!

Drag,