Ciudate mai sunt căile tale Doamne! Și totuși, pentru unii așa de clare. Ea a știut mereu, a simțit că-i era hărăzită. Chiar dacă l-a alungat, chiar dacă l-a înșelat, undeva într-un colț de creier sau suflet, știa că-i aparține ! Acum, după ce viața a trecut peste ea, a realizat că el a sacrificat-o unui mod de gândire învechit. Nu a fost capabil să treacă dincolo de prejudecățile unei familii mediocro- ceaușiste!. Orgoliul lui de bărbat a refuzat ce toți vedeau! N-a fost niciodată o femeie comodă , imprevizibilă ca ziua de vară doar că ...era a lui. Avea în ea ceva din nebunia izvoarelor de munte când curg vijelios spre tine aducându-ți însă parfumul și soarele poienelor . A fost odată ...acum revedea cu ochii minții secvențe de odinioară ; Amiaza de vară toridă, când mergând alene pe bulevard, de-a lungul cinematografelor, îndreptându-se spre universitate cu gândul la ceasul care nu mai trecea, a dat nas în nas cu Elena . S-au oprit in mijlocul trotuarului și s-au privit lung. Trecuseră patru ani de la terminarea liceului și fiecare o pornise pe drumul sau cu visele de mână. Ea o luase spre o facultate tehnică, dar dacă o priveai bine iți dădeai seama că nu ți-o poți imagina altfel decât jucându-se de-a baba oarba cu roțile dințate! Doar că pe timpurile acelea nu prea conta, important era doar să ai o diplomă! De Elena, nu mai aflase nimic din liceu dar au sporovăit cu plăcere. Când i-a zărit verigheta pe deget, Elena a început să râdă:
-Sper că acum Mirciulică e fericit!
Am simțit brusc cum soarele s-a băgat sub asfalt!
-Nu, nu cu Mircea sunt căsătorită...
-Nu se poate! E tot ce a mai zis Elena.
-Ba se poate! am îngânat slab.
Știa că nu-i căsătorită cu cine trebuie , doar ca...asta era! Ii comparase de mii de ori în mintea ei și de fiecare dată după adunări și scăderi repetate ieșea câștigător soțul ei, dar dacă lăsa de o parte matematica îi venea să valseze și sa plângă .
Au fost săptămâni, luni, ba și ani în care l-a uitat cu desăvârșire până când , venea o noapte în care îi cobora în vis neștiind de unde a apărut, din ce ungher de suflet sau subconștient.
Atunci, de multe ori se gândea că poate i s-a intamplat ceva rău sau poate e doar o chemare. O dată s-a gândit că și dacă ar vrea să-l întrebe ce-i cu el n-ar mai ști numarul telefonului. Trecuseră douazeci de ani și timpul îi ștersese din memorie cele sase cifre. A zâmbit trist, iar a doua zi când s-a trezit și-a dat seama că noaptea îi adusese numărul , îl știa fără să fii încercat nici măcar o singură secundă să și-l amintească. La ce bun? Punțile erau rupte de mult! Oare dacă s-ar fi întâlnit din nou ar fi putut uita tot ce-i despărțise? Ar fi pornit iarăși din clipa ce trecuse innodand prezentul la trecut și din nou mână în mână ar fi plecat iluminați de zâmbetul din ei? Hmm! Ciudat e sufletul omului câteodată! Ca atunci când femeie la cincizeci de ani s-a vazut pusă în fața unui necunoscut.
-Elena?Tu ești!
Un zâmbet ironic mi se strecoară pe buze și îmi înghit cu greu replica sarcastică. Habar nu am cine-i și acest individ.
-Nu cred că ne cunoaștem ! Omul din față avand un miros vag de vodkă sau bere, sau ambele
amestecate într-o cantitate rezonabilă totuși, reacționează promt:
-Ba da, sunt...iar fraza îi rămâne neterminată . Curios să vadă dacă peste ani e recunoscut. În acel moment, venite iar din depărtări, dau năvală o sumedenie de imagini :Virgil învățând,Virgil mai mic ca ani, dar mai sensibil ,Virgil mesagerul !
-Nu se poate ! Virgil, tu ești? Ce-i cu tine? Prin mirosul de băutor înrăit , un zâmbet de satisfacție îi traversează fața.
-Mi-a fost dor de iubita lui frate-miu!
Mă uit contrariată la el. Pentru o secundă nu înțeleg nimic.
-Vrei o cafea?
-Se poate și-o bere?
-Și-o bere, Virgil. Am o plăcere deosebită să-i rostesc numele, parcă-s silabe din altă lume. Simt un nod în gât, oare ce vrea? Din nou mesager peste ani? Mă uit la el și-mi vine iar să plâng. Ce-i cu această epavă? Și ușor, ușor îmi spune:
Ei..ei, sunt de vină și pentru ce-am ajuns eu și pentru că v-ați despărțit.
Parez. Cum pot să nu parez când simt că mă îneacă plânsul și nu vreau, pentru nimic în lume nu vreau să mă vadă că plâng. Lasă, să nu știe că și eu îmi blestem zilele, de ce să creadă că și eu am pierdut?
-Lasă, Virgile! Nimeni nu-i vinovat pentru ce am ajuns decât noi înșine.Tu pentru că bei și frati-tu pentru ce a fost. Și poate e mai bine așa. Am înțeles că o duce bine!
-O duce pe dracu! Și acum te iubește!
Simt din nou un nod în gât, iar certitudinea că n-a putut să mă uite mă face să mă simt răzbunată! Îmi vine să țopăi de bucurie dar nu fac decât să fredonez în surdină ,,fie roata și pătrată tot se mai învârte o data’’...
Și i-aș mai da încă zece beri acestui trimis al timpului de odinioară!
Cuvinte cheie :
Ar fi interesant un text de continuare.
Ce n-am da să ştim ce-ar fi fost DACĂ... sau mai bine NU!
Muuuuuuuuulte greşeli de redactare.
da Coza
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ - poetă, realizatoare emisiuni Radio ProDiaspora, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR (redactor promovare cultură media)
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic
CARMEN POPESCU - scriitoare, realizatoare emisiuni Radio Vocativ (redactor promovare cultură media)
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor