Lacrima cu multe c(k)arate - autor Gina Zaharia

[gina zaharia]

Mulțumesc pentru editarea volumului "Lacrima cu multe c(k)arate" și pentru diploma oferită de Editura Inspirescu și Revista Internațională de cultură Cervantes, celor doi oameni valoroși care oferă lumină Cuvântului scris: dna Liliana Terziu și dl George Terziu.

Mulțumesc doamnei Liliana Terziu pentru surpriza deosebită pe care mi-a făcut-o, scriind prefața acestei cărți.

Mulțumesc prietenului Mihai Catruna pentru coperta deosebită.

Mă înclin!

Voci ale aceleiași simfonii

 

            Gina Zaharia, premiată la concursul nostru de literatură (Editura Inspirescu 1/2014) este o poetă adevărată care scrie o poezie postmodernistă din care nu lipsesc motive ca: omul nopții, singurătatea, străinul, femeia- scoică…

            Volumul este o călătorie inițiatică neapărat pe mare, un fel de Ulise în căutarea ursitei. Femeia-scoică, în călătoria spre continentul clandestin. Metaforele, care surprind de cele mai multe ori,  nu au decât o legătură pertinentă cu firul căderii în iubire. Impresia de flashuri de poeme într-un vers abundă. Poeta pare un fin scamator al lumii, inspirată dar și detașată de ea.

            Și dacă nu înțelegi bine mersul valurilor care te trimite de la ocean, glezna pământului, scorburi, pescăruș, foame, catarge, rochii de spumă, asfințituri nebune, ghețari, cerșetori, totul se termină brusc:

 

         Apropo, tu știi să înoți?

        Oceanul e în pieptul meu.

 

            Poeta desenează cu raze de inimă și hrănește mulți cai sălbatici la marginea rugului într-o curajoasă și plină de imaginație atitudine creativă.

            La ferestrele sufletului bat revoltate frânturi de idei, imagini, metafore într-o achiziție valoroasă de lacrimi cu multe c(k)arate. Atingerile imaginative au reverberații în festivitatea agoniei, uneori în lutul (ne)umbrelor, iar alteori în scrinul ce-ți sunt.

            Poezia religioasă trage zăvoarele ușilor, închide în neputința sufletului de a se înălța dincolo de invențiile cotidiene ale vieții, cu întâmplările ei sau cu drumurile care duc spre anonimat.

            Gina Zaharia se desprinde din retorica ungherelor (in)conștiente ale versului alb și pătrunde cu un lirism nedisimulat într-o zonă îndelung habitată de poeții lumii, aceea a metaforelor cuprinse de ritmul și de rima versurilor (Suntem la punctul zero, soldat necunoscut, A înflorit misterul, într-un rai de hârtie, Din ram în ram).

           Gruparea poemelor pe mai multe voci ale aceleiași simfonii descătușate din preaplinul unui suflet sensibil care coboară în berna suferințelor sau se înalță pe piscurile unor necuprinse zări, romanțează într-un mod surprinzător volumul.

            Ploile curcubeului cad necontenit pe potecile sentimentale ale poetei Gina Zaharia, lăsând parcă veșnicia nu numai să se nască la sat, așa cum spunea poetul Lucian Blaga, dar și să continue în epistola nescrisă și-nvechită… a universului poetic al marii familii a celor care mai scriu, încă, literatură adevărată.

                                                                                               Liliana Terziu Boian

                                                                                                                                   

 

[gina zaharia]

Mulțumesc, Dorina Cracană! Îmbrățișări,

Dorina Cracană a spus :

V-am citit întotdeauna cu plăcere. Admirație și la mai multe realizări pe acest plan!

[x]

Gina in oceanul din pieptul tau sunt multe valuri, fiecare val e un vis, fiecare vis trece prin somnul unei nopti, fiecare noapte are la capat de drum roua zorilor, aici zambesc florile, aici este malul implinirilor tale, aici eu te vreau de-a pururi fericita!

Cu toata dragostea si pretuirea mea!

[gina zaharia]

George, te-am imaginat privind undeva pe fereastră și spunându-mi toate acestea, ca un adevărat prieten. Peste tot erau ramuri din pieptul meu. Fie ca și împlinirile tale să-și aibă drumul la fel de reușit cum mi l-ai dorit aici.

Și prețuirea mea,

ungureanu a spus :

Gina in oceanul din pieptul tau sunt multe valuri, fiecare val e un vis, fiecare vis trece prin somnul unei nopti, fiecare noapte are la capat de drum roua zorilor, aici zambesc florile, aici este malul implinirilor tale, aici eu te vreau de-a pururi fericita!

Cu toata dragostea si pretuirea mea!

[Vasilisia Lazăr]

Poezia ta e de multe c(k)arate, Gina. Tu, de asemenea. Te voi citi întotdeauna cu drag.

Felicitări d-nei și d-lui Terziu și, nu în ultimul rând, dragului nostru prieten Mihai Cătrună pentru coperta deosebită!

[gina zaharia]

De multe carate este sufletul tău, Lisia! Frumusețea sufletului tău și prietenia ta îmi sunt suficiente pentru a repeta, întruna, cât sunt de bogată! Mulțumesc mult, draga mea! Cât despre d-na Liliana  și dl. George Terziu, toată stima! De Mihai Cătrună  nu mai zic, un om, artist și prieten de zile mari!

Vasilisia Lazăr (da Coza) a spus :

Poezia ta e de multe c(k)arate, Gina. Tu, de asemenea. Te voi citi întotdeauna cu drag.

Felicitări d-nei și d-lui Terziu și, nu în ultimul rând, dragului nostru prieten Mihai Cătrună pentru coperta deosebită!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Hatos Vasile, orice cuvânt scrijelit cu inima poate fi autograf pe veșmântul timpului.

Hatos Vasile a spus :

Felicitări!

Orice carte scrisă este fericire pentru suflet, pentru că lăsăm în urma noastră puţin din ceea ce ştim!

Succes în continuare1

[gina zaharia]

Domnule Tudor, a fost o surpriză să vă descopăr pe site-ul nostru (iertare că nu v-am întâmpinat, am lipsit o vreme!), și încă o surpriză, la fel de plăcută, să-mi lăsați aici o impresie despre poeziile mele. Cred în sinceritatea dumneavoastră și știți asta. Aveți aptitudinea de a pătrunde în sufletul poetului fără să vă scape vreun aspect. Cu riscul de a mă repeta, orice mod de critică venit din partea dumneavoastră, pentru mine e constructiv. Aici, și acolo, la cenaclul nostru. 

Cu mulțumiri și prețuire,
Tudor Cicu a spus :

În poemele Ginei Zaharia se adună și îngerii pe trepte pentru a asculta ca din glasul șeherezadei să continue poveștile ei poematice până la a omie și una... Visele poetei buzoience sunt flămânde după poezia sufletului șă căruia poeta îi toarnă câte o picătură, cu fiecare poem, din licoarea descânteceleor înmuiate în cuvinte alese. Pesemne, într-o altă viață a fost un pescăruș pe umărul nostru. Observi cum și vreascurile trosnesc a dragostre la șemineul unde își deapănă poemele povești. Sau poate un pescar își coase povestea de cealaltă față a stării, cum spune într-un poem. Frumos: „veneam de departe treceam lanul în care privighetorile cânataseră fără odihnă”...