La Steaua (parodie)

[Lucian Daniel Dumbravă]

LA STEAUA

 

                  (După Mihai Eminescu)

 

La steaua care-a răsărit

E-o cale-atât de lungă,

Încât şi astăzi mă întreb

Cât pot fi de nătângă.

 

Poate demult s-a stins în drum

În depărtări albastre

Iar eu ca proasta stau să văd

Ceva ce nu-i, în astre.

 

Icoana stelei ce-a murit

În car mortuar se suie ;

Eu văd şi car şi cal şi stea

Şi mult mai văd şi nu e.

 

Tot astfel când al nostru dor

Pieri în noapte-adâncă,

N-a fost nici noapte nici amor,

Doar starea mea nătângă.

 

[Sofia Sincă]

Umor recunoscut de ceea ce nu a înţeles poezia lui Eminescu, dar nici propria-i dramă. Visarea face parte din fiinţă de fapt, dar e bine când te izbeşti de realitate.

Am citit şi m-am amuzat!

Sofy

[Ionel Mony Constantin]

LA STEAUA

La steaua care-a rasarit
E-o cale-atât de lunga,
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii sa ne-ajunga.

Poate de mult s-a stins în drum
În departari albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.

Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe când nu s-a zarit,
Azi o vedem, si nu e.

Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adânca,
Lumina stinsului amor
Ne urmareste înca.

 

Intreprinderea mea  vis -a -vis de parodia comentată anterior ( Lacul) nu a fost sortită să se oprească odată cu postarea ei aşa cum am crezut. Reacţia extrem de pozitivă a autorului, mă determină să reintru în tranşee cu ocazia unei noi parodii.

Precizez de la inceput că reanalizând tot ce am afirmat ieri, inclusiv comentul domnului LD,  mă văd obligat să fac unele precizări. 

  Intr-adevăr  poeziile lui Eminescu, pot fi parodiate.  E plin internetul de asa zise parodii de doi lei, după creaţiile sale, fără ca acestea să le scadă valoarea. Multe din aceste asa zise" creaţii", sunt în fapt antiparodii, acte de sub cultura vulgare sau urmarind anumite scopuri, dacă au cumva vreunul.

Subsemnatul când a afirmat ca Eminescu nu poate fi parodiat se referea la creatorul arhetipal pe care îl reprezintă acesta în literatura română. Cei care incearcă să-l imite pot fi in cel mai bun caz epigoni, autori de pastişe sau de parodii  ocazionale. Din acest motiv îmi menţin afirmaţia ca " parodia " la Lacul  nu este o parodie in adevăratul sens al cuvântului ci o pastişă

 In acest al doilea caz lucrurile sunt puţin schimbate.  Ceea ce lipsea la primul, stropul de umor, persiflarea/ cât pot fi de nătângă/ se regăseşte aici. Citind te amuzi, zâmbeşti subţire sau, în alte cazuri dar nu aici, râzi în hohote. 

O " găselniţă" care sporeşte valoarea textului, o constituie,  surprinzător, scrierea acestuia la"feminin", obţinându-se astfel un  plus de originalitate.

Ce îi reproşez eu autorului este neglijenţa în realizarea poeziei.  Dacă originalul este scris respectând regulile prozodiei, respectiva rima, tot aşa trebuia să facă şi el.  Intr-o  creaţie de patru strofe nu avea ce să caute o repetiţie, nătângă.

Inţeleg că parodiile au fost create ocazional, fără pretenţii, situaţia dată conferindu-i  circumstanţe atenuante.

[Lucian Daniel Dumbravă]

La cât sunt de încăpăţânat, aş mai posta o parodie la fel de prost construită, dar nu mai am. Le aveam pe acestea două şi m-am gândit că, dacă tot am aderat la grup, să le pun aici. Vă mulţumesc mult pentru timpul acordat şi vă asigur că nu l-aţi acordat în zadar, am luat aminte la toate argumentele dumneavoastră şi vă dau dreptate.

Ionel Mony Constantin a spus :

LA STEAUA

La steaua care-a rasarit
E-o cale-atât de lunga,
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii sa ne-ajunga.

Poate de mult s-a stins în drum
În departari albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.

Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe când nu s-a zarit,
Azi o vedem, si nu e.

Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adânca,
Lumina stinsului amor
Ne urmareste înca.

 

Intreprinderea mea  vis -a -vis de parodia comentată anterior ( Lacul) nu a fost sortită să se oprească odată cu postarea ei aşa cum am crezut. Reacţia extrem de pozitivă a autorului, mă determină să reintru în tranşee cu ocazia unei noi parodii.

Precizez de la inceput că reanalizând tot ce am afirmat ieri, inclusiv comentul domnului LD,  mă văd obligat să fac unele precizări. 

  Intr-adevăr  poeziile lui Eminescu, pot fi parodiate.  E plin internetul de asa zise parodii de doi lei, după creaţiile sale, fără ca acestea să le scadă valoarea. Multe din aceste asa zise" creaţii", sunt în fapt antiparodii, acte de sub cultura vulgare sau urmarind anumite scopuri, dacă au cumva vreunul.

Subsemnatul când a afirmat ca Eminescu nu poate fi parodiat se referea la creatorul arhetipal pe care îl reprezintă acesta în literatura română. Cei care incearcă să-l imite pot fi in cel mai bun caz epigoni, autori de pastişe sau de parodii  ocazionale. Din acest motiv îmi menţin afirmaţia ca " parodia " la Lacul  nu este o parodie in adevăratul sens al cuvântului ci o pastişă

 In acest al doilea caz lucrurile sunt puţin schimbate.  Ceea ce lipsea la primul, stropul de umor, persiflarea/ cât pot fi de nătângă/ se regăseşte aici. Citind te amuzi, zâmbeşti subţire sau, în alte cazuri dar nu aici, râzi în hohote. 

O " găselniţă" care sporeşte valoarea textului, o constituie,  surprinzător, scrierea acestuia la"feminin", obţinându-se astfel un  plus de originalitate.

Ce îi reproşez eu autorului este neglijenţa în realizarea poeziei.  Dacă originalul este scris respectând regulile prozodiei, respectiva rima, tot aşa trebuia să facă şi el.  Intr-o  creaţie de patru strofe nu avea ce să caute o repetiţie, nătângă.

Inţeleg că parodiile au fost create ocazional, fără pretenţii, situaţia dată conferindu-i  circumstanţe atenuante.