Crucea din sticlă IX

[Emil Dumitru]

       − Du-te dracu’, îngâmfat impertinent ce eşti! Numai la sex te gândeşti!  Ce-ţi propun eu şi ce înţelegi tu!? Eu nu te-am cunoscut atunci aşa prost… prost crescut vreau să spun… Ori ai devenit între timp? Am spus prieteni, în adevăratul sens al cuvântului, dacă, bineînţeles, tu ştii ce înseamnă asta… Sau tu crezi că, între un bărbat şi o femeie, nu poate să existe şi o relaţie de prietenie sinceră,  bazată pe respect reciproc, fără  implicaţii sexuale?

       − Posibil, nu spun nu, dar în altă conjunctură. Să nu amestecăm trecutul cu prezentul… Şi, ascultă, regina mea Margot, cred că-ţi mai aminteşti că aşa te alintam în clipele noastre frumoase, de… beatitudine, când în culmea extazului ţipai de trezeai tot hotelul,  unde dracu l-ai vânat pe tata?  În ce casă de toleranţă? Sau te-a luat de pe trotuar?

       − Nu fi ipocrit, nemernicule!  Nu am fost niciodată într-o casă de toleranţă şi n-am făcut niciodată trotuarul. Pe tatăl tău l-am cunoscut în casa unei prietene… Şi află că el m-a vânat pe mine…

       − Prietena, era tot de teapa ta?

       − Eşti un idiot meschin.

       − Auzi, hai să lăsăm asta că  simt că joci teatru şi mă enervează. Vreau să te mai întreb ceva, tu ştii că vei fi a treia lui soţie? Mă rog, dacă nu s-o răzgândi.

       − Da, ştiu! Şi ce-i cu asta?

       − Şi ce-i cu asta!?!?.... Păi, ţi-a povestit şi cum au dispărut cele două soţii din viaţa lui?

       − Da, mi-a povestit cum. În urma unor accidente banale de circulaţie…

       − Accidente banale de circulaţie…

       − Da, chiar aşa s-a exprimat, accidente banale de circulaţie…

       − Ha, ha, ha, şi încă de trei ori, hi, hi, hi…

       − Hai, mai veniţi în apă sau nu! Eu nu vă mai aştept mult şi plec în larg.

 

       Fill îl văzu pe Tenny cum se ridică şi întorcându-se spre mare, spuse:

 

        − Imediat, Lenny, să termin şi eu ţigara şi venim…

 

       După care se aplecă lângă Margaret şi pe un ton foarte grav, continuă:

 

       − Atunci află, tu dragă, regina mea Margot, că iubitul tău, adică onorabilul meu tată, în urma acestor ''banale accidente de circulaţie'', dumnealui a rămas în cont cu ceva milioane de dolari şi ele, respectiv drăguţele doamne, adică mama mea şi mama  Lennyei, au putrezit de tot, nereparabil, nerecuperabil şi iremediabil… Şi ştii de unde a rămas cu milioanele? Nu ştii! Păi am să-ţi spun tot eu, Margot dragă,  din a-si-gu-ră-ri… din asigurările lor  pe viaţă!

 

        Vocea lui Tenny dispăru şi pe fundal se auzea iarăşi doar foşnetul mării. Margaret apăsă pe un buton al telecomenzii şi se făcu linişte deplină.

       − Acum ai înţeles, de ce banii, au fost motivul meu?

       − Parţial, răspunse Fill.

       − Mai târziu, vei înţelege totul.

       Apoi, Margaret ridicându-se din fotoliu se îndreptă spre balcon, strecurându-se printre faldurile perdelei. Reveni după câteva secunde şi-l informă:

       − Soţul meu nu s-a întors încă şi nici maşina cu care a plecat Marck în oraş nu este în parcare! Foarte bine, putem să vizionăm şi finalul.

       − Există şi un… alt final?  întrebă Fill puţin nedumerit. Am crezut că s-a terminat!

       − Iniţial aşa am crezut şi eu atunci când am văzut prima dată înregistrarea, dar, spre surprinderea mea, după câteva minute a început alt filmuleţ. Surpriză însă! De data aceasta vom avea şi imagini. Mai vrei gin?

       − Nu, mulţumesc! Sifon simplu, ştii tu, poliţistul!

       Margaret zâmbi şi îi umplu paharul, apoi în al ei după ce puse un deget de gin, turnă multă apă tonică.

       − Rămăsesem acolo, reluă ea arătând cu capul spre fotoliu, eram şocată de cele auzite, deoarece nu ascultasem niciodată această înregistrare, iar după audiţie mă gândeam  că zănatecul de Tenny, atunci, aşa ironic cum mi-o spusese, intuise ceva necurat la mijloc şi bănuia că tatăl său era implicat în ''accidentele banale de circulaţie''– ca să folosesc termenul lui! − ale celor două soţii. Dar atunci, pe plajă, eu nu m-am gândit la asta. Recunosc că nu m-a dus mintea să fac legătura între accidente şi asigurări. Eram foarte îndrăgostită şi sigură pe mine. Naivitatea tinereţii îţi spunea cuvântul, nu? Acum, după trecerea anilor, şi aflând mai multe amănunte din viaţa lui Elvis, am înţeles ce a vrut să spună atunci Tenny! Deci, cum îţi spuneam, continuă Margaret aşezându-se cât mai comod, ridicându-şi un picior pe măsuţă, fără să-i pese câtuşi de puţin de prezenţa lui sau că fusta i se ridicase foarte mult, rămăsesem aici în fotoliu cu gândurile mele, când a început iarăşi un alt filmuleţ, din care vei înţelege… avertizarea lui Tenny, semn că nemernicul deşi era într-o situaţie foarte delicată, adică: şi ar fi vrut să mă salveze, vorbindu-mi despre asigurări, şi ar fi vrut să se răzbune…  mai ţinea încă la mine şi…

        − Margaret! o întrerupse Fill brusc fixând-o, fiind foarte atent la reacţia ei: acum, pe final, ştiai că eşti filmată?

       Margaret nu rezistă privirii lui directe şi ochii îi alunecară într-o parte. Apoi, ca să-şi ascundă starea de nelinişte pricinuită de întrebarea şoc, se foi în fotoliu şi-şi trase rochiţa peste picioare. Dar toate acestea nu-i scăpară lui Fill. Şi mai neinspirată, încercă să tragă de timp ducând paharul la gură, mimând că bea, înmuindu-şi doar buza superioară în gin, apoi spuse, lăsând paharul pe măsuţă:

       − Nu, nu ştiam! De altfel o să vezi că, nepriceputul de operator o să dărâme aparatura şi imaginea va fi răsturnată, adică noi vom fi filmaţi cu sus-ul în jos. Să nu te sperii, continuă ea zâmbind, când marea o să fie undeva sus în tavan, cu plajă cu tot, iar sub noi – arătă ea spre parchet − va fi cerul în care vom sta cu fotoliile. 

- va urma -

 

[Sofia Sincă]

Din ce în ce mai în ce mai interesant. Şi arată mult mai bine textul fără acele ghilimele. Însă ai uitat câteva în ultimile dialoguri ,,- Imediat, Lenny, să termin şi eu ţigara şi venim…’’

Sunt curioasă, dar nu-mi spune, dacă tot romanul se petrece în această încăpere... ca în filmele cu buget redus.

Dar într-o carte este interesantă ideea.

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!

[Vasilisia Lazăr]

Foarte frumos şi foarte captivant. Şi bine scris. Nu am nici aici de cârcotit ci doar de felicitat.

[Emil Dumitru]

Sofia, mulţumesc pentru lectură. Nu-ţi spun unde, ce şi cum... te aştept cu drag să-mi urmăreşti postările viitoare. 

Sofia Sincă a spus :

Din ce în ce mai în ce mai interesant. Şi arată mult mai bine textul fără acele ghilimele. Însă ai uitat câteva în ultimile dialoguri ,,- Imediat, Lenny, să termin şi eu ţigara şi venim…’’

Sunt curioasă, dar nu-mi spune, dacă tot romanul se petrece în această încăpere... ca în filmele cu buget redus.

Dar într-o carte este interesantă ideea.

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!

[Emil Dumitru]

Doamna, Vasilisia Lazăr, sper că voi reuși până la sfârşit să vă mențin trează curiozitatea!

Vă mulţumesc pentru lectură!

Cu prietenie, 

Vasilisia Lazăr a spus :

Foarte frumos şi foarte captivant. Şi bine scris. Nu am nici aici de cârcotit ci doar de felicitat.