Cap.18 , 19 Insula Magică a Fericirii

[Nicolae Sărătean]

                             18. Tricontele de Zacuscă şi Tricontesa Piscoţel

              O vară toridă, termometrul afişat deasupra unei farmaci arăta patruzeci şi patru de grade Celsius şi la colţul unei străzi , agăţat între acoperiş şi ultimul etaj al unui edificiu cu patru nivele, aproape de plaja oceanului Atlantic, atârnând precum omul păianjen, îl localizară pe Tricontele de Zacuscă, alt personaj mult îndrăgit, din consiliul de administraţie a insulei, căruia îi sosise rândul pe agenda magului.
             Era cocoţat pe o schelă improvizată, legată de acoperiş cu ajutorul unor lanţuri şi corzi, îmbrăcat doar într-un maieu şi pantaloni scurţi, ambele ude şi scăldat într-un lac de sudoare, de parcă ar fi ieşit de sub duş.
              Într-o mână ţinea o bucată de coardă, ce susţinea un compresor de aer condiţionat mai mare decât un dulap, încolăcindu-se pe un scripete şi în cealaltă mână, având o imensă maşină de găurit, se dădea de ceasul morţii, bolborosind cuvinte doar de el înţelese, încercând să lărgească o gaură în perete. Ca şi cum nu i-ar fi fost de ajuns ceea ce pătimea deja, un mic roi de muşte veniseră dornice să participe la acest spectacol, profitând de situaţia că avea mâinile ocupate, intrându-i în ochi, în gură şi-n nas, astfel bietul Triconte, trecea prin chinurile iadului.
              Cumva reuşise să lărgească gaura din perete şi oarecum viaţa începu să-i pară puţin mai dulce. Strigă pe cineva de jos şi Alladin observând scena, zâmbea făcându-i semne magului, în timp ce se delectau cu două halbe de bere pe o terasă a unui bar vecin. Era Tricontesa Piscoţel, echipată de atelier mobil aşteptând ordinele tricontelui, soţului său, dar din cauza zgomotului ce-l făceau mulţimea de maşini aflându-se în plină stradă şi foarte ocupată fiind, întreţinându-se cu o imensă îngheţată, nu prea auzea ţipetele de disperare ale acestuia. Într-un sfârşit îl observă şi exclamă făcând în acelaşi timp, câteva gesturi de nelămurire din braţe şi umeri:
            - Ce-ţi mai trebuie acum? Haide, agaţă-l odată că nu avem toată ziua la dispoziţie şi ne aşteaptă următorul client! Ce să fac? Să trag de coardă? Bine! spuse şi trase cu putere!
            - Ahhhh! Se aude de sus şi după urmând o ploaie de înjurături, (îşi prinsese un deget pe undeva) apoi calmându-se, zicând cu un ton mârâit:
            - Am spus să o slăbeşti puţin să ajungă şurubul pe gaura! Vrei să mă omori iubito? Trage mai uşor! Aşa!Bravo! Încă puţin! Stooop! Prea mult, lasă mai jos! Bine! Stai aşa! Perfect, nu mai mişca!
              Într-un sfârşit reuşeşte şi în câteva minute termină de strâns şurubul, apoi şi celelalte, desface coarda, îşi adună uneltele şi coboară, sfârşit de oboseală şi aproape mort de sete spunându-i scumpei sale soţii:
           - Am terminat Piscoţel! Acum putem să bem o bere că m-a luat naiba cu căldura asta. Blestemat oraş, chiar aici lângă ocean şi nici o adiere de vânt măcar. Poate reuşim şi să mâncăm ceva pe aici prin apropiere.
          - Uite acolo o terasă, nu prea e lume multă! Să mergem că am ajuns la limite, sunt moartă de sete şi de foame! Cum te-ai gândit să mă ţi toată ziua în soare? răspunse cu un glas dojenitor, Tricontesa.
             Se apropiară, se aşezară la o masă în apropierea magului şi sultanului. Rupt de atâta muncă şi obosit peste măsură Tricontele abia strigă cu o jumătate de gura să vină ospătarul! La vederea chipului scăldat în sudoare a bietului instalator şi a frumoasei sale soţii, încărcată cu vreo zece kilograme de scule şi accesorii, ce atârnau prinse pe o centură lată cu diferiţi suporţi, magului i se făcu milă şi la un semn atenţionându-l pe Aladdin, îi atinge cu bagheta şi dispar înainte să ajungă ospătarul care desigur rămăsese năuc de uimire, uitându-se împrejur cu mâinile încărcate de halbe de bere şi platouri cu aperitive.
Aterizară direct în restaurantul regal de pe Insula Magică, se îmbrăţişară povestindu-şi aventurile de pe pământ şi bineînţeles, cei doi punându-i repede la curent cu noutăţile de pe insulă. După ce şi-au revenit complet, cinstindu-se împreună, cu câteva bericele reci şi aperitive pe măsură, magul şi sultanul se scuzară şi până să se dezmeticească perechea de Triconţi, dispăruseră din nou de pe insulă.

                                                 19 . Lady Aripel

                De această dată, agenda magului îi conduse pe cei doi temerari, într-un orăşel de la poalele unor munţi, ce parcă se prăvăleau curgând în trepte, transformându-se uşor în dealuri şi apoi terminând într-o frumoasă câmpie, precum o scară ce cobora de deasupra norilor dintr-un tablou divin. Păduri, coline şi şesuri înflorite, lacuri şi râuri, o varietate de nuanţe de verde închis până la galben arămiu predominau, până la intrarea în această localitate.
               Intrară în oraş pe la orele după-amiezii, pe un bulevard umbros plin de copaci şi rondouri de flori în toate culorile. Se plimbară colindând câteva terase şi restaurante, apoi când soarele dispăruse de pe cer şi luna strălucea ca o adevărată regină a nopţii în toată splendoarea înconjurată de oştirile ei stelare, intrară într-o zonă de blocuri toate vopsite în verde, pe o alee ce dădea într-un mic parc, dintr-o curte interioară din spatele acestor edificii.
                Săriră un gărduleţ viu, tăiat la o înălţime de aproximativ un metru, verde şi bine îngrijit, trecând pe lângă o tufă de trandafiri împrejmuită cu un cerc de pietre mari de râu vopsite în alb, aşternute pe un covor de iarbă şi se furişară la geamul unei bucătări, de unde se auzea o plăcută muzică spaniolă.
               Pe deasupra unor perdeluţe albe, până la jumătatea geamului, îmbrăcată într-o bluziţă verde deschis şi o vestă de culoarea portocalei, pantaloni tip sport de un albastru marin cu două dungi albe verticale, un şorţuleţ de aceeaşi culoare cu bluza, dar de o nuanţă închisă, având părul prins peste frunte cu o cordeluţă de culoare bej şi încălţată cu saboţi albi, se vedea trebăluind de zor, frumoasa Lady Aripel.
               Cu o mână manevrând ceva la laptopul deschis şi cu cealaltă, ţinând un mixer într-un castron la viteză maximă, adăugând din ingredientele ce le avea în jur, mişcându-şi apetisantele şolduri în ritmul muzicii, fredonând în acelaşi timp melodia ce se auzea din salonul apartamentului, Aripel nici nu se gândea că patru ochi o urmăreau de la fereastra bucătăriei plini de uimire şi nesaţ.
               Proprietarii ochilor, înghiţeau în sec şi li se lipeau limbile de cerul gurii, luându-i aproape cu leşin, văzând capodopera culinară, la care prididea de zor, eroina noastră. Pe un tort, mare cât o pâine ardelenească, planta o superbă grădină cu copăcei şi flori făcute din zahăr, creând parcă imaginea în miniatură, a unui părculeţ de pe Insula Magică.
               Il termină sub ochii plini de admiraţie a celor doi "spioni", apoi, cu mişcări sigure şi delicate, deschise uşa frigiderului, spre dezamăgirea lor, care se visau deja savurând o uriaşă felie din această desăvârşită operă, aşezând-o pe un raft, aruncându-i un ultim zâmbet de mulţumire şi închizând uşa.

             Îşi turnă o cană de cafea, între timp scriind ceva pe tastatura laptopului râzând în hohote, apoi se aşează la masă cu un frumos pomişor, un fel de Bon-Sai, ce-şi propuse să-l termine. Cu desăvârşită graţie lipea nişte pietricele de toate culorile ce străluceau în lumina reflectată de cele două neoane precum licuricii în ,,Dumbrava Minunata”, îndoind din când în când ramurile, dându-le forme de adevăraţi stejari seculari în miniatură.
            - Mâini de aur! exclamă sultanul. Nu degeaba a stârnit invidia îngerilor! Cum să facem magule să ajungem puţin la frigider? Fă şi tu o vrajă că am început să am halucinaţii din cauza fermecătorului tort! Să nu faci cumva marea greşeală şi să te atingi de bagheta, să ne trezim pe insulă şi să uităm aşa bunătate în frigiderul ăsta, că-ţi rup bagheta şi te las fără servici!
            - Stai liniştit că o să intrăm la o cafea, astfel sigur ne va servi cu o bucată de tort. Ştii ce suflet nobil are, parcă ai cunoaşte-o doar de ieri!
Acestea fiind spuse, coborâră de la geam, făcură cale întoarsă printre rondourile de flori şi ajungând în faţa uşii, după ce se înghiontiră putin, sunară.
          - Imediat! Aşteptaţi vă rog! Doua minute şi vin! se auzi o voce, că ambi rămăseseră ca paralizaţi.
           Cum să vă explic, timbrul  vocii, acestei femei? Ştiţi cu toţii, că există aşa zişi vindecători ce fac adevărate minuni, doar cu atingerea mâinilor. Acelaşi lucru îl poate face Lady Aripel cu minunata sa voce. Este un amestec verbal de lapte şi miere, atât de melodioasă, suavă şi cristalină încât ar câştiga milioane de bani pământeni, dacă ar lucra la un serviciu de vânzări prin telefon. Vocea ei te-ar vrăji într-atât că nu ai ezita o clipă în ai da numărul de cont, pentru a cumpăra orice articol, de trebuinţă sau nu. Adică tipul acela de voce care nu are nevoie să cânte, vorbeşte pe note muzicale delectându-ţi urechile şi vrăjindu-te, deci simpla vorbire pare o simfonie, ce odată începi să o asculţi, devi fan şi în imposibilitatea de a-ţi mai folosi mintea. Inima ţi se deschide făcându-te să intri în stări profunde de relaxare şi meditaţie, depăşind cu mult puterea unui orgasm feminin.
              Uşa se deschise şi vocea Lady-ei Aripel continuă să-i hipnotizeze pe cei doi întrebând:
           - Cine sunteţi şi ce doriţi? Bună seara!
           - Săru-mâna !Răspunseră cei doi oarecum fâstâciţi, de-abia rupându-se din starea de extaz. Magul continuă puţin bâlbâit, scoţând repede un pacheţel şi întinzându-l frumoasei gazde spuse:
           - Sunteţi câştigătoarea acestui aparat de fotografiat digital în urma unei selecţii aleatoare în Faceebook!
           - Într-adevăr? Ce surpriză plăcută! Chiar îmi doream unul! Ce mult mă bucur! Poftiţi domnii mei, intraţi şi serviţi o cafea, un ceai! Ce vă pot oferi?
          - Ştiţi, ne cam grăbim şi nici nu am vrea să deranjăm, încercă să spună magul dar simţi un cot înfipt atât de tare în coastă şi aproape împins de la spate de mâna nevăzută a sultanului, intrară şi se aşezară la o frumoasă măsuţa de salon, luând loc pe nişte fotolii tip colţar, îmbrăcate în piele albă. Se treziră înconjuraţi de statuete şi obiecte artizanale, având în spate un uriaş tablou rustic şi dinaintea lor o imensă bibliotecă stil clasic din lemn masiv, cu rafturi şi uşi transparente de cristal.
            Aşteptară puţin şi Lady Aripel apare cu o frumoasă tăviţă cu două ceşti de cafea, zahăr, zaharină şi ceva biscuiţi asortaţi. Cei doi sorb încet savuroasele cafele, lăudându-i calitatea, între timp Aripel intră încă odată în bucătărie pentru a aduce o scrumieră, văzând pachetul de Marllboro ce Aladdin îl scosese deja pe masă, fără să întrebe dacă se poate sau nu, fuma. Sultanul, fără să stea pe gânduri, se ridică şi din doi paşi o ajunse, aşadar, sprijinit de tocul uşii cu privirea spre frigider i se adresă cu o voce foarte rugătoare:
            - Stimată doamnă! Aş dori un pahar cu apă rece dacă nu cer prea mult! Chiar de la frigider dacă se poate, sau măcar puneţi-i puţină gheaţă! Of, căldura asta de afară!
            - Desigur domnul meu şi dintr-o mişcare deschise uşa frigiderului, apucă o sticlă de apă minerală şi se pregătea să o toarne într-un pahar, lăsând pentru câteva clipe uşa deschisă.
            - Ce minunăţie de tort exclamă Aladdin! O adevărată operă de artă! Felicitari! În viaţa mea nu am văzut asemenea frumuseţe! Îmi închipui că-i tot pe atât de delicios! Vino puţin i se adresă magului, să vezi o a nu ştiu câta minune a lumii! Magul se apropie şi începură o serie de laude, slăvind mâinile şi imaginaţia Lady-ei Aripel, încât aceasta vrând nevrând, chiar dacă tortul era pentru altcineva, măgulită de atâtea vorbe înălţătoare, cedă, spunându-le:
            - Luaţi loc! Imediat vă aduc câte o felie, era de fapt o comandă pentru cineva dar abia mâine vine să-l ridice şi m-am gândit oricum să fac altul puţin mai mare aşa că ăsta, va fi pentru domniile voastre, în semn de mulţumire, că prea multe laude mi-aţi adus şi bineînţeles aparatul de fotografiat. Spunând acestea, le lansă un zâmbet şi cu privirea îi împinse înapoi, la locurile lor în sufragerie.
            Foarte cuminţi se aşezară ca doi motănei în aşteptarea farfurioarei cu lapte şi în scurt timp apăruseră pe măsuţă, două felii imense care se făcură de îndată nevăzute, apoi le mai aduse două ce avură aceeaşi soartă.
           Mulţumind printre înghiţituri şi necontenind cu vorbe înălţătoare, lăudând arta frumoasei gazde, cei doi o convinseseră prin comportamentul lor fin, de mâncăi originali, că nu are rost să mai facă atâtea plimbari, încât până la urmă aceasta puse pe masă la discreţia lor ceea ce mai rămăsese din prea măritul tort.      

           Vitejii noştri, îl făcură să dispară cu conştinciozitatea lor, de a nu lăsa lucrurile făcute pe jumătate, întru binecuvântarea şi înălţarea stăpânei casei.
           După ce terminaseră, se înţeleseseră din priviri, magul scoase bagheta şi cât ai bate din palme toţi trei se aflau în salonul principal al castelului de cleştar, de pe Insula Magică a Fericirii.

[Vasilisia Lazăr]

Am dus toată proza d-voastră la Colecția de Proză, pentru a putea fi citită mult mai ușor și a găsi imediat toate capitolele.

http://insemneculturale.ning.com/page/biblioteca-noastr

Cu drag,

[Sofia Sincă]

Şi aventura continuă cu aceeaşi pasiune entuziastă spre deliciul cititorului. De data aceasta prin atmosfera ţinuturilor iberice, prin caniculă sufocantă. Descrierea virtuţiilor personajelor reprezintă una dintre farmecul acestor momente ale romanului ca şi denumirea hilaro-pompoasă a personajelor. În al doilea capitol al textului am descoperit şi înclinaţia autorului pentru culinar... mai mult de fapt pentru a înfuleca produsele artei culinare... Eu pentru a fi puţin sadică, le-aş fi trecut doar pe la nas şi prin faţa ochilor acel tort şi nu le-aş fi dat. Dar nu te poţi pune cu bacheta magică... Deh! Mesajul romanului, dorinţa autorului.

M-am distrat şi de această dată, mi-am luat porţia de încântare zilnică.

Dar am şi unele cârcoteli, ca de obicei. Aici bacheta ta magică nu prea are influenţă asupra mea.

vreo 10 kg de scule,- zece

ceva la laptopul deschis- ceva pe laptopul

de cele 2 neoane,- două

Adică tonul acela de voce,- ton şi voce sunt sinonime, au acelaşi înţeles şi în acest fel devin pleonastice

de aţi mai folosi mintea. - de a-ţi mai...

 Marllboro ce Aladin îl,- ai pierdut un d de la Aladdin

bine-nţeles - corect ar fi bineînţeles

Din nou plăcere de a citi a fost de partea mea, Sofy.

[Nicolae Sărătean]

Mulţumesc Vasilisia, acum am totuşi o mică dilemă! Continui să postez celelalte capitole tot aici sau direct acolo?

Vasilisia Lazăr (da Coza) a spus :

Am dus toată proza d-voastră la Colecția de Proză, pentru a putea fi citită mult mai ușor și a găsi imediat toate capitolele.

http://insemneculturale.ning.com/page/biblioteca-noastr

Cu drag,

[Vasilisia Lazăr]

Nuuu, aici le postezi. Le duc eu acolo după aceea ca să fie tot romanul la un loc.

Nicolae Sărătean a spus :

Mulţumesc Vasilisia, acum am totuşi o mică dilemă! Continui să postez celelalte capitole tot aici sau direct acolo?

Vasilisia Lazăr (da Coza) a spus :

Am dus toată proza d-voastră la Colecția de Proză, pentru a putea fi citită mult mai ușor și a găsi imediat toate capitolele.

http://insemneculturale.ning.com/page/biblioteca-noastr

Cu drag,

[Nicolae Sărătean]

ok! sărut mâna! mii de mulţumiri!

Vasilisia Lazăr (da Coza) a spus :

Nuuu, aici le postezi. Le duc eu acolo după aceea ca să fie tot romanul la un loc.

Nicolae Sărătean a spus :

Mulţumesc Vasilisia, acum am totuşi o mică dilemă! Continui să postez celelalte capitole tot aici sau direct acolo?

Vasilisia Lazăr (da Coza) a spus :

Am dus toată proza d-voastră la Colecția de Proză, pentru a putea fi citită mult mai ușor și a găsi imediat toate capitolele.

http://insemneculturale.ning.com/page/biblioteca-noastr

Cu drag,

[Nicolae Sărătean]

Din suflet îţi mulţimesc Sofy! Ştii, de multe ori mă gândesc dacă nu plictisesc prea mult cu aceste  episoade!  Pentru asta  încerc să le codimentez de fiecare dată ce am ocazia;  în fond şi viaţa-i "o glumă cosmică" ...  Sper să-l termin cu bine, restul, timpul va decide.  Am corectat , chiar nu înţeleg cum îmi scapa atâtea greşeli , multe , infantile aş spune...:))

N-am cuvinte să-ţi mulţumesc pentru tot ce faci aici!

Cu admiraţie,

Sofia Sincă a spus :

Şi aventura continuă cu aceeaşi pasiune entuziastă spre deliciul cititorului. De data aceasta prin atmosfera ţinuturilor iberice, prin caniculă sufocantă. Descrierea virtuţiilor personajelor reprezintă una dintre farmecul acestor momente ale romanului ca şi denumirea hilaro-pompoasă a personajelor. În al doilea capitol al textului am descoperit şi înclinaţia autorului pentru culinar... mai mult de fapt pentru a înfuleca produsele artei culinare... Eu pentru a fi puţin sadică, le-aş fi trecut doar pe la nas şi prin faţa ochilor acel tort şi nu le-aş fi dat. Dar nu te poţi pune cu bacheta magică... Deh! Mesajul romanului, dorinţa autorului.

M-am distrat şi de această dată, mi-am luat porţia de încântare zilnică.

Dar am şi unele cârcoteli, ca de obicei. Aici bacheta ta magică nu prea are influenţă asupra mea.

vreo 10 kg de scule,- zece

ceva la laptopul deschis- ceva pe laptopul

de cele 2 neoane,- două

Adică tonul acela de voce,- ton şi voce sunt sinonime, au acelaşi înţeles şi în acest fel devin pleonastice

de aţi mai folosi mintea. - de a-ţi mai...

 Marllboro ce Aladin îl,- ai pierdut un d de la Aladdin

bine-nţeles - corect ar fi bineînţeles

Din nou plăcere de a citi a fost de partea mea, Sofy.

[Claudia Elena Peter]

Am citit cu placere si capitolul acesta, imi place ironizarea subtila a societatii in care traim, trimiterile "pamantesti" ale apucaturilor personajelor fantastice din Insula Magica. 

"Este un amestec verbal de lapte şi miere, atât de melodioasă, suavă şi cristalină încât ar câştiga milioane de bani pământeni, dacă ar lucra la un serviciu de vânzări prin telefon. Vocea ei te-ar vrăji într-atât că nu ai ezita o clipă în ai da numărul de cont, pentru a cumpăra orice articol, de trebuinţă sau nu".

 

[Corina Militaru]

Mi-am luat lingurita de magie si azi. Frumos, astept continuarea.

Cu prietenie,

[Nicolae Sărătean]

Sărut mâna şi mulţumesc frumos! Mă bucur nespus dacă am putut printre altele  să-ţi desenez pe chip, un zâmbet, Claudia!

Cu prietenie şi admiraţie,

Claudia Elena Peter a spus :

Am citit cu placere si capitolul acesta, imi place ironizarea subtila a societatii in care traim, trimiterile "pamantesti" ale apucaturilor personajelor fantastice din Insula Magica. 

"Este un amestec verbal de lapte şi miere, atât de melodioasă, suavă şi cristalină încât ar câştiga milioane de bani pământeni, dacă ar lucra la un serviciu de vânzări prin telefon. Vocea ei te-ar vrăji într-atât că nu ai ezita o clipă în ai da numărul de cont, pentru a cumpăra orice articol, de trebuinţă sau nu".

 

[Nicolae Sărătean]

Mulţumesc Corina!  Viaţa însăşi este cel mai mare act de magie şi cel mai frumos , este ca eternul Mag, locuieşte în fiecare dintre noi!

Cu prietenie,

Corina Militaru a spus :

Mi-am luat lingurita de magie si azi. Frumos, astept continuarea.

Cu prietenie,