Osul sămânță

[Alina Ilie]

Întunericul pământului cuminecă povață
În rădăcini de copaci și de oameni, licoare
Străpunge pântece piatră cu sete de viață,
Înfiripă visare în umbra ascunsă în soare.

Amurgul adoarme în leagăn fir de safir,
Strecoară în minte o luntre, trecutul dubit,
Purtată pe brațe de șoapte de-'ntâiul zefir,
Din facerea lumii la fel dar mereu osebit.

[Alina Ilie]

Vă mulțumesc din toată inima!

[Vasilisia Lazăr]

Alina, poemul tău respiră o poetică a originilor, în care viața se naște din adâncul teluric și din misterul primordial al pământului. Imaginile dense – „întunericul pământului”, „pântece de piatră”, „osul sămânță” sugerat în titlu – evocă germinarea tainică a existenței, acolo unde materia și spiritul se întâlnesc. Versurile au o muzicalitate gravă, aproape ritualică, iar metaforele aduc o dimensiune mitică a începuturilor. Finalul, cu „luntrea trecutului” purtată de zefir, deschide poemul spre contemplarea timpului și a devenirii. O poezie profund simbolică, cu vibrație arhaică și forță imagistică. Felicitări!

[Mihaela Popa]

o lirică ermetică și încântătoare

am citit și am admirat

[Chris]

Mi-a placut aceasta imagine cu izul usor arhaic. 

[Grig Salvan]

Ca de obicei un text ermetic, deloc ușor de citit și de descifrat pentru un cititor simplu ca mine, dar provocator și fără-ndoială cu certe valențe poetice. Mi-amintește de textele încifrate ale ermeticienilor și parnasienilor, cum e de exmplu Ion Barbu în prima sa etapă de creație. Mi se pare interesant utilizat în context cuvântul „dubit”, adică decojit sau jupuit, dar greu de înțeles pentru cei nefamiliarizați cu vorbirea populară. Imaginea trecutului ca o luntre strecurată în minte mi se pare fabuloasă. Iar versul „Amurgul adoarme în leagăn fir de safir” e de asemenea unul deosebit de reușit.

[Mihai Katin]

forma închegată a poemului  care  normal s-ar fi   putut desprinde în doua  catrene  este poate  necesara  profunzimii și frumuseții metaforice din care   numesc  aceste versuri:

Amurgul adoarme în leagăn fir de safir,
Strecoară în minte o luntre, trecutul dubit....

cu multa pretuire

[Costel Zăgan]

Fiorul liric pune cititorul pe gânduri.