Am învăţat o pasăre

[Mihai Katin]

Am învăţat o pasăre

Să ne poarte cântecul prin copacii nocturni,

Am rugat-o să bea lacrimile noastre

Când setea o va alunga în largul oceanului,

I-am spus să-şi facă cuib

Acolo unde inima ta asemeni unei clepsidre se scurge

Umplând golul secundelor

În care încercăm să ne minţim singurătatea,

Am învăţat o pasăre

Să zboare acolo unde

Iubirea ni se aruncă în gol,

Noi strigam îngroziţi

Dar ea era acolo,

Ca o făptură de jad

Desfăcând lacătele apusului

Să se poate răspândi pe tremurul mării,

Am învăţa o pasăre să fie mereu lângă tine

Chiar când vei fugi în deşertul femeii

Ce nu mai vrea să vadă

Când de uşor poate muri un sărut.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

[Chris]

frumos, mai ales finalul!

[Ada Nemescu]

Fragilitate și profunzime mascate în zborul unei păsări nemuritoare. Iubirea nu are termen de comparație când este adevărată și nici termen de valabilitate.

aDa

[Vasilisia Lazăr]

Un poem delicat și simbolic, în care pasărea devine mesagerul iubirii și al singurătății împărtășite. Imaginile sunt fluide, aproape onirice, construind un spațiu între vis și realitate, unde emoția se transmite prin gesturi simple, dar profunde. Repetiția creează un fir de continuitate, o încercare de a păstra legătura dincolo de distanță și timp. Finalul aduce o notă fragilă, aproape dureroasă, despre efemeritatea iubirii. Un text de o sensibilitate aparte.

După titlu, puncte de suspensie.

Revedeți versul 4 de la coadă, lipsește o literă, dar și ultimul vers în care cred că e "cât" și nu "când".

[Grig Salvan]

Am învățat o pasăre atâtea lucruri miraculoase, pasărea fiind printre cele mai inteligente de pe pământ, ea poate fi învățată aproape orice, inclusiv să ne poarte gândurile și emoțiile unul către celălat. Original poem, plăcut la lectură.

[Stanescu Valentin]

Mihai, mi-au rămas în gând imaginile versurilor tale ’’ cântecul prin copacii nocturni’’,

’’ Desfăcând lacătele apusului’’. Poezia ta m-a dus cu gândul la Veronica Micle:

 

Pasăre cu pene albastre,

Martoră iubirii noastre,

De-i sfârși cântarea ta,

N\'asculta ce-mi spune mie,

Dragul meu, căci cine știe

Dacă mâni nu m\'a uita.

Cred că ultimul vers are trei litere în plus, Când că este în fapt Cât.