„Lumea este plină de valori și frumuseți; totul e să știm să le descoperim, să le păstrăm și să le îmbogățim” - Interviu cu dna prof. dr. Elena Trifan -

[Ion Nălbitoru]

Doamna Elena Trifan este profesor doctor lingvist, cu o bogată activitate în domeniul cultural. Dânsa a promovat și continuă să promoveze valorile etnografice și lingvistice, să apere cu demnitate identitatea poporului român, cu obiceiurile, tradițiile, etnografia și folclorul său.

Ion Nălbitoru: Doamnă prof. dr. Elena Trifan, ne-am cunoscut în urmă cu peste zece ani, în stațiunea Jupiter, de Ziua Limbii Române. De atunci am avut împreună o colaborare scriitoricească și culturală, în general pentru menținerea identității poporului român. Vorbiți-ne, pentru început, despre traseul dumneavoastră profesional.

Elena Trifan: Sunt absolventă a Facultății de Filologie și Istorie a Universității din Craiova, Secția limba și literatura română ‒ limba și literatura italiană, promoția 1979, și am activat timp de 37 de ani ca profesoară de limba și literatura română în învățământul preuniversitar. Este o profesie pe care am practicat-o cu multă pasiune și, în ciuda condițiilor grele de muncă din anumite perioade, nu m-am gândit niciodată să renunț la ea. Cei mai grei au fost primii 11 ani de activitate, care au coincis cu perioada de criză a societății românești, când școala mea se afla la o distanță de 50 de km de casă. Condițiile de navetă erau necorespunzătoare, școala se confrunta cu lipsa de căldură și de apă, programul de lucru cu elevii era afectat de economisirea de energie electrică, ceea ce mi-a afectat grav sănătatea. Cu toate acestea, zi de zi am acordat o mare importanță pregătirii mele profesionale, perfecționată prin susținerea la timp a gradelor didactice, prin participarea la cursuri de formare continuă și susținerea orelor de limba și literatura română cu dăruire și profesionalism.

Acum, la vârsta pensionării, am marea mulțumire că prin munca mea am adus lumină în mințile, sufletele și caracterele elevilor mei. Ceea ce nu am reușit să fac în anii respectivi a fost continuarea muncii mele de cercetare, începută în anii studenției. Anul 1990 a deschis o nouă eră în viața cadrelor didactice din România: au fost permise transferul și concursul pentru ocuparea unui alt loc de muncă, în școli condițiile de muncă s-au îmbunătățit, ceea ce mi-a permis să-mi continui studiile în afara celor didactice. Am început studii de cercetare asupra vocabularului presei postdecembriste, sub coordonarea a doi mari specialiști în domeniul lingvisticii: acad. prof. dr. Ion Coteanu și prof. univ. dr. dr.h.c. mult. Maria Iliescu, care au culminat cu susținerea tezei de doctorat cu tema „Formarea cuvintelor în publicistica actuală. Derivarea. Perioada 1990-2001”, coordonată de prof. univ. dr. Maria Iliescu.

      Împreună cu fiul meu, Ioan-Adrian Trifan, am redactat „Dicționarul de neologisme și abrevieri recente” ‒  o lucrare amplă și originală, care, ca și cartea        „Formarea cuvintelor în publicistica actuală. Derivarea. Perioada 1990 – 2001”,  a devenit instrument de lucru atât în țară, cât și în străinătate ‒ și două articole: „Coronavirusul și creațiile sale lexicale”, respectiv „Termeni politici internaționali în vocabularul presei postdecembriste”. 

Ion Nălbitoru: Ce părere aveți de invazia de englezisme în limba română? Pot conduce acestea la degradarea sa?

Elena Trifan: Invazia de anglicisme  în limba română nu trebuie să ne înspăimânte. Cei din generația mea și a dvs. am fost obișnuiți cu un număr mic de publicații și cu un limbaj anchilozat. Majoritatea nu cunoșteam limba engleză, ceea ce ne-a creat probleme în înțelegerea și pronunțarea cuvintelor provenite din această limbă.

Evenimentele din decembrie 1989, dispariția cenzurii, extinderea relațiilor României cu alte state, receptivitatea față de nou au condus la o adevărată explozie lexicală, care s-a manifestat atât prin formarea de cuvinte prin mijloace interne, cât și prin împrumuturi. Limba română a dovedit o mare creativitate. S-au spart tiparele tradiționale de formare a cuvintelor, iar crearea de lexeme a devenit o necesitate pentru denumirea realităților noi, dar și o modă. Unele dintre ele sunt termeni ocazionali, majoritatea cu valoare depreciativă, care nu vor rezista uzului, dar peste timp vor deveni dovezi ale anumitor aspecte ale societății românești postdecembriste și ale anumitor atitudini față de ele. Aș aminti în acest sens părerea doamnei prof. univ. dr. dr. h. c. mult. Maria Iliescu, potrivit căreia „Dicționarul de neologisme și abrevieri recente”, consemnând un număr mare de cuvinte create în perioada 1990 - 2001, „este oglinda epocii” și bucuria pe care o trăia acad. prof. dr. Ion Coteanu datorită creativității limbii române și care nu a fost de acord cu părerea de atunci că ziariștii strică limba.

În ceea ce privește împrumuturile din limba engleză, trebuie să facem diferența între cele necesare și cele folosite doar din snobism lingvistic. Engleza este o limbă internațională, care sub raport lexical, la ora actuală, deține întâietatea în câteva domenii de activitate: informatică, telecomunicații, militar, financiar - bancar, medical, transporturi, relații internaționale, inclusiv în limbajul Uniunii Europene, ceea ce a făcut necesară împrumutarea de termeni specifici acestora. A se vedea în acest sens și cele două articole ale noastre, menționate mai sus, privitoare la terminologia covid și la termeni politici internaționali. Pentru uzul intern al limbii române, poate ar fi necesară traducerea lor în limba română, ceea ce se și face uneori. Aceasta nu ar exclude cunoașterea unora dintre ele și în limba de origine, pentru a face posibilă comunicarea la nivel internațional, care s-a extins mult după 1990.

E drept că au apărut, fără nicio justificare în limba română, cuvinte englezești care denumesc magazine, produse, spectacole de nivel local etc. Totuși nu trebuie să ne îngrijorăm, deoarece limba română este un sistem cu autoreglare și în timp își va alege numai ceea ce îi va conveni și ceea ce va impune uzul. Este totuși necesară respectarea unor principii mai vechi, potrivit cărora trebuie să împrumutăm cuvinte doar dacă limba română nu are termeni corespunzători și potrivit cărora acestea trebuie adaptate la specificul limbii române. 

Ion Nălbitoru: Prin întreaga dvs. activitate ‒ cel puțin pe care o cunosc eu ‒ ați fost trup și suflet pentru menținerea și proliferarea culturii românești. Ați reușit să mobilizați valori care să fie alături de dvs.?

Elena Trifan: Sub raport cultural, consider că au fost alături de mine toți cei cu care am colaborat, creatori și promotori de creații pozitive: scriitori, pictori, sculptori, bibliotecari, muzeografi, coordonatori de cenacluri, de antologii, de reviste, editori, meșteșugari, rapsozi.

Ion Nălbitoru: Când v-ați descoperit talentul de scriitor și jurnalist? Când și cu ce ați debutat?

Elena Trifan: Am început să scriu cronici de eveniment cultural prin anul 2005, după ce  am participat cu elevii mei la activități culturale și am simțit că trebuie să fie mediatizate. Primul reportaj l-am scris în anul 2008, inspirat de un eveniment religios de la Olănești, resfințirea unei biserici. Prima poezie am compus-o în anul 2009, în urma unei stări de stres. 

Ion Nălbitoru: Ați publicat la mai multe reviste. Enumerați câteva dintre cele mai importante.

Elena Trifan: Printre revistele în care am publicat mai multe articole aș aminti: „Philologica Banatica”, „Confluențe literare”, „Memoria Slovelor”, „Atitudini”, „Cetatea lui Bucur”, „Glas comun”, „Slova creștină”, „Revista de recenzii”, „Prahova eroică”, „Cronica Timpului”, „Starpress”, „Siamo di nuovo insieme”, „Artă și comunicare” și site uzpr.ro. 

Ion Nălbitoru: Ce genuri literare ați abordat? Numiți câteva dintre volumele dvs.

Elena Trifan: În literatura propriu-zisă se încadrează câteva studii și volumul de poezii „Nori în soare”. În rest sunt scrieri jurnalistice, care au tangență cu literatura, arta, etnografia, antropologia, religia, turismul. Speciile preferate sunt cronica de eveniment cultural, reportajul, recenzia și am început să abordez și interviul. Până în prezent, am publicat „Însemnări de călătorie”, „Consemnări” (volumele I, II, III), „Sărbători, tradiții în România. Însemnări de reporter”.

Ion Nălbitoru: Aveți o mare atracție față de elementele etnografice, de muzee, mănăstiri, despre care ați publicat volume cu multe detalii. Excursiile pentru a vizita și a scrie despre ele au fost programate din timp? Povestiți câte ceva despre aceste pelerinaje prin țară, dar și în afara granițelor României.

Elena Trifan: Mă interesează tot ceea ce ați enumerat dvs., deoarece pentru mine înseamnă sursă de cunoaștere, nelivrescă, autentică a fondului cultural autohton sau străin, în elementele sale emblematice și ale unui mediu geografic. Evadarea din mediul obișnuit de viață, discuția cu oamenii, fotografiatul, conectarea la ceva nou, necunoscut îți aduc o revigorare spirituală, o împrospătare a propriei ființe. Consider că nu este loc pe lumea aceasta care să nu aibă un specific al lui, care să merite să fie cunoscut și mediatizat. Programarea călătoriilor am făcut-o în funcție de cele două pasiuni ale mele: cultura și peisajul, de anotimp, de starea vremii și de vârsta și de posibilitățile mele financiare.

Ion Nălbitoru: Ați obținut mai multe premii. Care credeți că v-au adus cea mai mare bucurie?

Elena Trifan: Cea mai mare bucurie mi-o aduc redactarea unui articol și trimiterea lui spre publicare pentru cititorii mei, mulțumirea pe care o simt pe fețele unora dintre cei despre care am scris și aprecierile primite de la cititori. Premiile mi-au adus o stare de echilibru interior și încurajarea de a continua. Îmi este greu să spun care este mai valoros dintre ele.

Ion Nălbitoru: Sunteți prezentă și în antologii sau volume colective?

Elena Trifan: Sunt prezentă în aproximativ 40 de antologii și volume colective, de nivel național și internațional, care, în condițiile actuale, când cartea circulă foarte greu, reușesc să creeze un liant între scriitori și între scriitori și cititorii lor. 

Ion Nălbitoru: Ca jurnalistă ați organizat patru proiecte de nivel județean, național și internațional, în cadrul UZPR. Care au fost acestea și ce v-a determinat să faceți acest lucru?

Elena Trifan: În anii 2020-2024, am inițiat și coordonat proiectele online „Tradiții românești în reportaje și fotoreportaje” (de nivel județean), „In memoriam: Ioan Grigorescu” (de nivel național), „Elemente de etnografie și folclor în spațiul european” (de nivel național), „Peisajul în viziune transdisciplinară” (de nivel internațional). Ne aflam în plină pandemie și am simțit că aceste proiecte ne aduc o modalitate de socializare, de salvare prin creație, prin conectarea la valori culturale.

Ion Nălbitoru: Ați avut mulți adepți din țară și din străinătate la aceste proiecte? Credeți că au avut impactul pe care l-ați dorit?

Elena Trifan: La aceste proiecte au participat multe instituții și persoane din țară și din străinătate: jurnaliști, profesori, bibliotecari, elevi, pictori, sculptori, muzeografi, meșteșugari, interpreți vocali și instrumentali, ghizi turistici, traducători, consultanți etc.  Vă mulțumesc încă o dată pentru ajutorul pe care mi l-ați acordat pentru cooptarea celor din străinătate și pentru faptul că ați binevoit să participați la ele împreună cu doamna Cristina Nălbitoru. Consider că aceste proiecte și-au atins scopul, deoarece s-a creat mult: texte literare, jurnalistice, fotografii, filme, tablouri, s-au mediatizat cărți, reviste, personalități, meșteșugari, rapsozi, s-au interpretat cântece și dansuri și feedbackurile au fost pozitive.

Ion Nălbitoru: Aveți în plan să continuați cu alte proiecte? Sau ce planuri culturale aveți pentru viitor?

Elena Trifan: Dorința mea este să-mi continui activitatea în direcțiile menționate și poate se ivesc și altele noi. Prioritară este publicarea cărților la care lucrez acum: „Din cultura lumii‒ supraviețuiri ale trecutului, trăiri ale prezentului”, „Fascinații peisagistice”, „Sinteze de etnoantropologie”, „Coronavirusul în viziune transdisciplinară”, ultima în colaborare cu fiul meu, Ioan-Adrian Trifan. 

Ion Nălbitoru: Transmiteți, vă rog, un gând românilor și în special oamenilor de cultură.

Elena Trifan: Îi felicit pe toți creatorii, păstrătorii și promotorii valorilor culturale naționale și internaționale și le doresc mult succes în continuarea activității dumnealor. Dacă m-aș putea adresa tuturor locuitorilor acestei planete, le-aș spune că lumea este plină de valori și frumuseți; totul este să știm să le descoperim, să le păstrăm și să le îmbogățim.

Ion Nălbitoru:  Distinsă doamnă Elena Trifan, vă mulțumesc pentru timpul acordat acestui interviu și vă doresc mult succes în materializarea proiectelor culturale pe care vi le-ați propus.

 

Ion NĂLBITORU – Membru UZPR și LSR

[ELENA AGIU-NEACSU]

Felicitări!