N-ai vrea tu?

[Huțanu Ramona-Elena]

N-ai vrea tu să vii să-mi spui,

Că prin ochii tăi căprui,

Se-mpletesc în zarea serii

Doruri vechi și visuri noi?

N-ai vrea tu să-mi lași pe buze

Dulcea ta adiere,

Ca să simt, printre iluzii,

Cum iubirea ta mă cere?

N-ai vrea tu să-mi fii poveste,

Scrisă-n stele, fără teamă,

Unde timpul nu mai este,

Și doar dorul ne mai cheamă?

N-ai vrea tu să vii, să-mi spui,

Fără șoapte, fără frică,

Că-ntr-o lume de străini,

Doar iubirea ne ridică?

N-ai vrea tu să-mi fii lumină,

Când în umbre mă cobor,

Să-mi presari pe-a mea retină

Străluciri ce ard ușor?

N-ai vrea tu să-mi fii aproape,

Când tăceri mă prind din zbor,

Să-mi alungi tristeți și șoapte,

Să-mi fii cântec și fior?

N-ai vrea tu să fim de-a pururi,

Doi pereți dintr-un castel,

Unde timpul stă pe gânduri,

Și iubirea ne e țel?

[Grig Salvan]

Deși pare ușor naivă și adolescentină, poezia captează imediat prin inocența și tandrețea din interogațiile pline de farmecul iubirii.

[Ada Nemescu]

N-ai vrea tu să scrii, să scrii

Cu sclipirea ta de muză

prea zglobie, și să fii

nestemată-n poezie?

minunată poezie! Întăresc cele spuse de domnul Katin, și mai citesc o dată...

aDa

[Huțanu Ramona-Elena]

Vă mulțumesc din inimă!

[Mihai Katin]

cele mai frumoase întrebări pe care le-am aflat în ultima vreme,toată aprecierea si considerația pentru frumusețea si lumina acestui poem