Întâlnire de grad trei

[Monica Pester]

Simt cum secundele pier neîmplinite,

într-un iureș sălbatic, tumultuos.

Se iau de mână și încep dansul auric,

topind lacrima zilei, mistuind nisipul

clepsidrelor întoarse, oare de câte ori ?

Țipă în mine sângele crud, își urmează

trăirea, și împacă mugurii din

cutia Pandorei, ce stau să se deschidă.

Când ajungi, fantomă albastră, la poarta mea,

să nu intri, să-ți lași doar umbra 

să se așeze sub coroana uriașă a nucului, 

și de acolo să-și trimită raze prelungi

în povestea iubirii care caută încă, loc între noi.

Iar dacă razele tale vor putea ajunge

la sufletul meu, se va întâmpla

minunea minunilor.

Ne vom întâlni în eternitate, pe tărâmul

portalurilor veșnic deschise . . .

[Stanescu Valentin]

Doamnă Monica, este un semn că scrierea Dumneavoastră a avut finalizare. Vă mulţumesc pentru că mi-aţi stârnit imaginaţia şi am adus aici un comentariu ce v-a plăcut. Vă invit prin pagina mea unde au răsărit mugurii unor poezii de primăvară! Să trăim poezia reciproc. Zile senine dar şi cu ploaie care să mai îndrepte suferinţa pământului!

 

[Monica Pester]

Dragă Lisia, trebuia să continui ideea, altfel, ne mai având contribuție personală  ca personaj principal, povestea n-ar mai fi avut cheie de boltă.

Mulțumesc frumos !

[Monica Pester]

Dle Stănescu, pofta dvoastră de a citi și, în același timp, de a scrie până și în coment-uri,  poezie  proprie, este absolut debordant ! De unde, Dumnezeule, atâta inspirație , atâta putere și concentrare??

Mulțumesc, admir!

[Monica Pester]

Gina, dat fiind faptul că majoritatea scrierilor mele încearcă să țină un așa-zis nivel  de joacă-poveste, cred că și aceasta îți va menține dorința ta de a mă citi.

Mulțumesc

[Monica Pester]

Mulțumesc cu drag, dle Neagu!

[Vasilisia Lazăr]

Eu m-aș fi oprit după versul „în povestea iubirii care caută încă, loc între noi”. Versurile următoare rup magia.

[Stanescu Valentin]

Doamnă Monica, fantoma albastră cu raze prelungi se ţine ca scaiul nu poţi s-o alungi, te cheamă şi fuge, te vrea nu te vrea, nu ştii de mai eşti sau eşti numai ea...

 

[gina zaharia]

Când ajungi, fantomă albastră, la poarta mea,

să nu intri, să-ți lași doar umbra 

să se așeze sub coroana uriașă a nucului, 

și de acolo să-și trimită raze prelungi

în povestea iubirii care caută încă, loc între noi.

Aceste versuri au un farmec aparte. 

Am citit cu plăcere. 

[Corneliu Neagu]

Când povestea iubirii își caută loc între noi, trebuie să o primim și să îi dăm viață, numai așa ne vom întâlni cu ea pe tărâmul portalurilor veșnic deschise... Am folosit multe cuvinte din poezie pentru că mi-au plăcut foarte mult. Întreaga poezie mi-a plăcut, de altfel...