Sorb din visul înserării

[Ada Nemescu]

Motto: Totul își are apusul, doar noaptea se termină cu zorii.
Vladislav Grzhegorchik

🌟
Ca o taină ce s-a spus, într-un surâs tatuată
Umple urna cu tăceri. Tei se clatină la poartă.
Caut în amurg sosit și nu știu măcar ce caut,
Sufletul e tot un cântec semănând cumva… a flaut

Și în liniștea firavă, ca un fruct – singurătatea
Se oprește, ascultă-ntinsul. Sfârtecată e cetatea,
Când o pasăre-n rotiri potrivește zbor eteric.
Clipă, parcă ești o umbră în noianul de-ntuneric!

Stele zugrăvite-n șagă în priveghiul melancolic
Ascund freamătul de aur. Cu un rânjet diabolic,
Prin lucarne intră luna ca pe-ntinderile mării.
Înrămată în fereastră sorb din visul înserării.

[Ada Nemescu]

Draga mea Ramona Nicoleta!

Rezonăm la aceleași stări, cuvinte, ...motto-uri.

Deloc surprinzătoare prietenia noastră.

Te îmbrățișez,  aDa

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Ce melancolie  înrămată -n întuneric! Ai ales unul din cele mai frumoase motto-uri.

[Ada Nemescu]

Dragă Chris, mulțumesc! Ești aici mereu, neobosita, la porțile Însemnelor ...

Îmbrățișez,  aDa

[Ada Nemescu]

Mulțumiri Grig!

Comentariul tău elaborat dovedește mai degrabă valoarea ta de fin observator,  generozitatea...decât dimensiunea versurilor citite...

Temele sunt aceleași, relativ puține comparativ cu numărul celor ce le cântă și ne încântă...

Aprecierile mă onorează, aDa

[Chris]

foarte frumos!

[Grig Salvan]

Taina înserării rămâne mereu un moment magic și o tentație a eului liric. O căutare a nu știu ce, „caut nu știu ce caut” spunea și Blaga cândva, aceeași căutare fără nume ne macină pe toți.

De-atâtea ori am simțit la fel, sufletul devine cântec de flaut. Atunci când cuvintele nu-mi mai ajung ori nu le mai găsesc, sufletul meu curge mai departe în cântec.

Înfiorătoare viziune a clipei ce devine „umbră în noianul de-ntuneric”. Suntem obișnuiți cu umbrele create de lumină, ori umbre în întuneric ne aruncă spre străfundurile misterului existențial.

Finalul e magistral: 

„Prin lucarne intră luna ca pe-ntinderile mării.
Înrămată în fereastră sorb din visul înserării.”

Acel tablou, în care chipul pare înrămat în ferereastră ca pentru eternitate, sorbind din taina înserării, e genial.

[Ada Nemescu]

Alex! Să zici că nu funcționează telepatia!?

Azi dimineață gândeam: ce face Alex? cum este Alex?

Vezi? Sufletul... un flaut cheamă...

aDa mulțumește

[bolache alexandru]

Sufletul e un flaut care cântă și încântă... Imagini deosebite pe care să le sorbi la fereastră!

[Ada Nemescu]

@Dorina Pop, mă bucur de prezența ta și de aceste comentarii ale colegilor de pe site. Te aștept cu drag și altă dată, cu sfaturi și comentarii constructive, aDa

[Pop Dorina]

Frumoase versuri, interesante comentarii - ca o proză în ramă. Glumesc desigur. Felicitări, dragă Ada.