Sorb din visul înserării

[Ada Nemescu]

Motto: Totul își are apusul, doar noaptea se termină cu zorii.
Vladislav Grzhegorchik

🌟
Ca o taină ce s-a spus, într-un surâs tatuată
Umple urna cu tăceri. Tei se clatină la poartă.
Caut în amurg sosit și nu știu măcar ce caut,
Sufletul e tot un cântec semănând cumva… a flaut

Și în liniștea firavă, ca un fruct – singurătatea
Se oprește, ascultă-ntinsul. Sfârtecată e cetatea,
Când o pasăre-n rotiri potrivește zbor eteric.
Clipă, parcă ești o umbră în noianul de-ntuneric!

Stele zugrăvite-n șagă în priveghiul melancolic
Ascund freamătul de aur. Cu un rânjet diabolic,
Prin lucarne intră luna ca pe-ntinderile mării.
Înrămată în fereastră sorb din visul înserării.

[Ada Nemescu]

@Valentin Stănescu, 

Este un paradox, deși cititorul lasă un comentariu favorabil sau chiar apreciativ, nu apasă butonul like.

Nu doar la postarea mea. În general.

Dar, subliniez încă o dată, din punctul meu de vedere nu contează cantitatea...

La începuturi erau evidențiate postările populare, cu cele mai multe aprecieri și membrul activ, etc.

Este o poveste cu "a fost odată". Eu mă bucur de tot ce trăiesc aici, admir frumoasa încăpățânare a Lisiei de a  păstra viu spiritul site-ului pentru noi și în amintirea regretatului scriitor Ion Lazăr daCoza..

*Umbrele* tale sunt umbre de lumină și le primesc ca pe un dar.

Umbre  albe, umbre gri, negre deloc

Mă înconjoară, le strâng la un loc

Sunt paji singurătății și sprijin la greu

Obsesii dragi, prezențe prețioase. Mereu!

aDa

[Stanescu Valentin]

aDa, fie-mi cu iertare dacă îndrăznesc să aduc o altă umbră aici în pagina ta. Nu ştiu ce spune Regulamentul, dar constat că ai un record de 162 vizualizări, doar patru colegi au avut cuvinte frumoase a-ţi adresa, iar numai doi au declarat că le place postarea ta. Căutând prin arhivă am găsit o umbră şi m-am gândit să o apropii de prietena ta.

 

Umbra

 

Când nu mai ai ceva îi dai valoare

şi te opreşti din truda zilei grele,

în amintiri să-ţi cauţi alinare,

acel ceva să regăseşti în ele...

 

O harpă unduieşte briza serii

şi mă-nfioară şi tresar hoinar,

când trec în zborul lin de culmea verii

şi umbra ta în mine se vede mai arar.

[Ada Nemescu]

@ Mihai Katin,

salut o prezență specială și așteptată! Domnule, mulțumiri! aDa

[Ada Nemescu]

@ Valentin Stănescu,

primim, primim... apreciem creația generoasă, versuri închinate umbrei, fidela noastră prietenă nedespărțită. aDa, mulțumesște

[Mihai Katin]

Prin lucarne intră luna ca pe-ntinderile mării.
Înrămată în fereastră sorb din visul înserării.   extraordinar  final  pentru  cine  are  răbdarea  și  dorința  de a vizualiza  aceasta  fascinanta  nocturna poetica!

[Stanescu Valentin]

aDa, m-am gândit să adresez prietenei tale fidele acest semn. Întreab-o dacă primeşte aceste ... umbre.

Umbre

 

Din bolta înaltă

crescută-n amurguri

cad rar nişte muguri

din nouri în baltă.

 

Ce văd îmi apare

un joc de vedenii

din duhul poienii

să mă înfioare...

 

Din loc mai ascuns,

frica ancestrală

iese la iveală,

din urmă m-a ajuns.

 

Apar deodată

stafii răpitoare

şi prea mişcătoare

ce-n umbre se-arată.

 

Imi sar în retină

doi perfizi licurici,

tremurând în sclipici

dintr-o rece lumină.

 

Sunt surd şi împietrit,

calc rar să nu spintec

în casa-i descântec

codobelc răsucit.

 

Văd lupul cel hulpav

că-mi stă pe aproape

şi-mi cade pe pleoape

c-­un urlet grozav.

 

Imi duc mâna spre ochi

şi stau o secundă,

un gând mă inundă

ca să-mi dau de deochi.

 

Mă întorc iar acas’

să dau de lumină,

să-mi scot din retină

ce-n urmă a rămas.

 

[Ada Nemescu]

@ Denisa Curea Popa,

mulțumesc pentru prezență și sugestii, mereu pe granița subțire a imposibilului, aDa

Și dacă e prea trist  cuvântul

Și dacă luna înger este...

Lăsați să risipească vântul

Poemul meu, ca-ntr-o poveste 🌛

[Ada Nemescu]

@Valentin Stănescu,

frumoase versuri am primit în dar, pentru care  - mulțumesc!

suntem norocoși, noi oamenii,  pentru stele, întuneric și lumină și peste toate universul nemăsurat al visului...

aDa

[Denisa Curea-Popa]

O reflecție asupra unei tăceri interioare, un joc între lumină și umbră, între vis și realitate. Am citit cu sufletul.

Bucurii infinite îți doresc!

[Stanescu Valentin]

aDa, după introducerea ta în Comentarii, am urmărit arhitectura cuvintelor marca Tudor Cicu de unde a răsărit ca o stea a dimineţii ultimul vers, pe care l-ai adoptat imediat. Aduc şi eu, în continuare, o umbră a poeziei tale pe care să o primeşti în dar pentru starea în care mă ţine acest Vis al înserării.

 

Miezul nopţii

 

Noaptea se răstoarnă, nu e timpul pierdut.

Orizontul doarme între două zile.

Nemişcată Steaua zace-n aşternut,

învârtind în juru-i stelele copile.

 

Frunze mişcătoare par stafii vibrânde,

vântul primăverii are insomnie.

Ochiul nopţii clare de noi îşi ascunde

văzul în frecvenţa pururi albăstrie.

 

Miezul nopţii prinde să mai stea cu mine,

încă o secundă zăbovim cu gândul,

îmi vorbeşte-n şoapte vrând să îmi aline

 

înţelesul simplu ce adânc mă doare:

Eu Steaua Polară ce-nvârt lumii rândul

unde-am să apun, trecând altă zare?