Ecouri

[Monica Pester]

Am apărut pe-o frunză-nmugurită,

De sus, se legănau în ploaie, stele,

Pe-un colț de cer, Luna abia ivită

Își aranja culcușul printre ele.

Aveam aripi de-argint pe umeri goi,

Cu o tiară și bagheta mea vrăjită,

Știam că vin din neam ales, de soi,

Și doar unui bărbat eram sortită

. . . 

Ecouri mă frământă și acum,

Respir anevoios cu tine-n gând,

Cer Domnului din mine să amân

Moartea iubirii, vise ucigând.

Și când dorința fi-va-mi împlinită,

Voi scrie-n aur, litere sanscrite,

Celui ce-n ceruri m-a făcut vestită,

M-a țintuit în dulcile-i cuvinte.

[Monica Pester]

Maria, ți-am dus lipsa, crede-mă. Sper din suflet să fii bine și să mă mai îmbogățești cu minunatele tale comentarii de spirit.

Mulțumesc frumos !

[Monica Pester]

Ada, țin la părerea ta și mă bucur că ți-a plăcut.

Mulțumesc !

[Monica Pester]

Denisa, pentru asta scriu, de a stârni un mic fior de bucurie altora.

Mulțumesc.

[Monica Pester]

Mulțumesc , dle Neagu pentru încurajări,

[chindea maria elena]

Da, în aceste vremuri învârtejite de interese meschine raportat la noi înșine, numai cuplarea la identitatea noastră celestă  ne mai poate salva timpul de la degradare. Iar conștientizarea rădăcinilor noastre îmbrăcate în haloul de legendă e un punct de plecare autentic și viabil.

[Ada Nemescu]

Da, frumoasă declarație de iubire. aDa

[Denisa Curea-Popa]

Un destin divin, dar totodată se confruntă cu fragilitatea vieții.

Am citit cu deosebită plăcere!

[Corneliu Neagu]

Deși cred că sunt variații de metrică a versurilor, poezia curge plăcut, făcându-mă să vibrez de o plăcută emoție. Emoția mea poate este mai puternică decât a celorlalți cititori pentru că am scris și eu o poezie denumită ECOUL..Alt stil, altă metrică și alt mesaj, dar cele două ecouri se completează reciproc...