Datoare ploii

[Ada Nemescu]

Motto:

" Ea era frumoasa ca umbra unui gând.
Între ape, numai ea era pamânt."

Nichita Stănescu - Evocare

...câteodată

îmi spune că sunt minunată

mă sărută pe gât, fiorul se scurge, nu ştiu până

când...

uneori e rece, e dulce, pe buze mi se lasă sărutată

se prelinge până unde?

altminteri mă strigă, mă îneacă, mă poartă până mai încolo

mă ţine atârnată ca de-o toartă

mă las stropită, se lasă sorbită

necesară ca iubirea

plânsă tot ca ea

scăpată din cerul prea sus ca din poală

n-o uit,

n-o uit, o şoaptă i se rătăcise beteagă

am pus-o butonieră la suflet

durerea să-mi treacă

una din tâmple zvâcnea adorată

stânga era doar...mirată!

armata de nori, să o logodească ar vrea cu unul din zori

s-ar naşte, desigur, rouă pe iarbă sau o lacrimă întreagă, ori...

oh, ploaie, mi-eşti dragă!

asfaltul mă minte

nu-i cred jurăminte

pe brânci să-ţi aştearnă, de ieri până-n toamnă

câte-un astăzi şi-un mâine - pomană

echilibru şi nadă genelor cuminţi

simţi?

[Stanescu Valentin]

aDa, ce frumos au izvorât cuvintele din stei...

 

Inflorirea cuvintelor

                                                                     „ izvorul cuvintelor din stei

                                                                                   îl trăiești cum poți, nu cum vrei”

                                                                              ADA Nemescu

 

Intre zori şi amurg,

vremuiesc aşteptarea,

sunt nisipul ce curg

în con cu visarea.

 

Clipe ard şi se sting,

lasă în urmă cenuşă,

din amintire le-ating

când le văd după uşă.

 

Ele se-aşează-n grădină

prea-rânduind cumintele,

blândă tăcere-n lumină,

 

trecerea mea acum tace

înflorindu-mi cuvintele:

buchete imense de pace.

[Ada Nemescu]

[Ada Nemescu]

@Stănescu Valentin, mai frumos este comentariul oferit! mulțumiri! Și ce contagioasă frenezia cuvintelor încât îmi vine să mai scriu. iubesc ploaia - mănoasă și vie, generoasă, esența vieții! Măsurată la o altă scală valorică, așa este și viața omului, un drum între cer și pământ. 

 izvorul cuvintelor din stei

îl trăiești cum poți, nu cum vrei

o măsură de treci de liman

pierzi liniștea, o cauți în van

izvorul cuvintelor e un dar

să nu-l risipim în zadar

mulțumiri, aDa

[Ada Nemescu]

@Denisa Curea-Popa,  dac-aș fi minunată, n-aș mai fi alungată... dar știi cum se spune, singura certitudine este schimbarea! aDa

[Ada Nemescu]

@Tudor Cicu, sunt onorată de asemenea cuvinte. Un imn stropilor de ploaie efemeri... mulțumiri, aDa 

[Ada Nemescu]

@Maria Mitea, așa este ploaia, o călătorie inițiatică unind cerul cu pământul...mulțumiri, aDa 

[Stanescu Valentin]

Doamne, aste e ploaia pe care o aşteptam! O poezie în vers liber care zburdă prin toate ungherele sufletului către împrimăvărire. Sunt şocat de cât de frumos s-au aşezat toate gândurile îndelungii aşteptări. Foarte frumos, cât un volum de poezii! Să îmi revin şi voi reveni la izvorul cuvintelor din steiul aDa.

[Denisa Curea-Popa]

O căutare a sensului in mijlocul schimbărilor și al furtunilor emoționale. Dacă -ți spune că ești minunată, să o crezi pe cuvânt.  Cu bucuria lecturii trimit si eu un gând ploii

simt...
te aud când vii cu stropi de cuvinte pe tâmplă,
curg şi eu înspre tine, molcom, ca o lumină stinsă în umbră
mă îmbraci în respiraţii ude, îmi verşi cerul pe piele,
și-apoi fugi, lăsându-mă flacără-n vânt,
dar mă întorc, mereu, să te beau din privire,
tu, ploaie domoală, cu gust de iubire.

[Tudor Cicu]

O „ploaie necesară ca iubirea și plânsă tot ca ea” (un vers frumos !) într-un imn adus stropilor de ploaie ce cad... neștiind ce dureros le devine pământul de nu-i „cred în jurăminte.”.  Place!

[Maria Mitea]

Sublim!  curge ca o apă poemul, și-n a doua strofă atinge pământul.